Claudiu Tosa

ma refer la nivelul de exprimare, e un pic prea ermetic in ideea ca tu si el intelegeti cel mai bine, si nu si restul

mi se intampla rar dar totusi mi s-a intamplat. am citit, si la sfarsit mi-am zis fix asa: asa si ?

cel putin ultima strofa, cu suntem prizonierii poemului-marioneta, imi aduce aminte de telenovela aia cu Gabriela Spanic - Prisionera.

ei ei ei, uite pe inca cineva care a scris o ars poetica.
azi e zi de ars poetica ;-)

mi-a placut imaginea cu maturatul intre cele 2 arcuri de triumf.

poate ca vine un pic cam tarziu recomandarea mea ( am fost insa absent de pe site ) dar poemul tau merita toata atentia. poate ca as avea sa-ti reprosez unele lucruri la inceput, cum ar fi o expresie doua care ar putea parea putin bombastice. insa ultimele 2 strofe sunt pur si simplu grozave, m-au facut sa ma inrosesc citind. ele fac de 10 ori mai mult decat toata poezia. felicitari pentru aceasta micuta bijuterie.

exista o singura problema cu textele tale. sunt pline de schimbari de timp. ba vorbesti la trecut, ba la viitor, ba la prezent. dinamica poemului are de suferit si cursivitatea sa. ai unul pe care am vrut sa-l instelez insa vad ca ai inchis sirul de comentarii. pacat, era unul din cele mai bune.

Haide sa-ti spun ceva.Imi place mai mult cum scrii fara rima.Aici se vede ca ai fost influentat de constructia ei si sunt ruperi de ritm.In umila mea viziune nu prea recomand rima pentru ca poti avea idei foarte bune, dar uneori nu le \"gasesti locul\".

Iti dau un sfat, incearca sa scrii un text asa cum o faci de obicei, fara rima, si de pe la jumatate sa incerci s-o introduci, dar sa nu tina pana la sfarsit.Dupa care, de la poezie la poezie lungesti putin spatiul in care folosesti \"rima\", si astfel tu hotarasti cat de mare va fi acest loc, iar versurile rimate vor fi cu adevarat spontane; in poezia ta multe din acest gen de versuri par fortate in final si ideile sunt prea directe.

\"Traiesc intr-o lume de iluzii si vise\" - nu cred ca este un inceput prea bun.Incearca sa-ti privesti textele din perspectiva cititorului, si nu din cea a autorului, chiar de-ar insemna sa le lasi o zi doua deoparte ca sa iesi din acel \"sentiment\" sau din acea \"senzatie\" a creatiei.Ar fi cu totul altfel.

acelasi clau:)

Trimite-o la ProTV.Eu zic ca devii erou national si primesti si-o medalie - televiziunea asta cel putin, e in limba de la 1 KM frecventa de mediatizare a \"hai sa dam mana cu mana ce-i cu inima romana\".

p.s: sa nu uiti sa multumesti in direct pentru incurajari membrilor poezie.ro ;)

am vrut sa-ti zic ceva dar am uitat.vezi incearca sa nu te axezi prea mult pe elementele de \"simbolistica\", altfel risti sa incarci poezia cam mult si cititorul sa-ti spuna ceva de gen \"interesant placut, dar uite lista cu partile pe care nu le-am inteles\".

mie mi-a placut. nu prea vad nimic fortat. insa e genul de text care pe mine ma lasa cu impresia ca mai urmeaza ceva. si raman asa in stand by, sa vad ce mai apare dupa, ca sa-mi pot face o idee mai clara.

e o tema mult prea 'complexa' pentru a fi tratata intr-o scriere atat de scurta si cu usoare caractere generaliste. vezi ca ai o greseala, "și să devenim, ]n fapt".

crisalidic, cicloide, piroelectric etc etc etc.
mie astea nu mi s-au parut la locul lor in text, adica sunt prea multe, in viziunea mea cel putin ingreuneaza textul.
daca mai aveam si eu ca inainte 120 ti-as fi dat stea, dar nu pentru textul asta, ci pentru ceva din urma despre care insa nu am sa zic ca sa nu te umflii-n pene :D
ia ia ia ca deja m-a lovit inspiratia dupa ce am citit textul tau si cred ca-ti fac o dedicatie dupa 2-3 texte, nu acuma ;))

eu nu cred ca poate fi remarcat pasaju ala, cand dadeam cu pietre-n tine tu trageai cu pusca-n mine:) am io asa o retinere pen ca poieziile astea pot fi remarcate doar cate una sau cate toate. si asta e very important, alea pline de metafore s-or remarca vers cu vers, dar la iu-li-yang e pe bucati. de ex. acum din 5 bucati a facut multa lume knock out:-)

karatistule!

draga cristina,
primele 2 strofe sunt superbe. daca vreodata vei reusi sa te detasezi de scriitura si sa citesti din afara, vei reusi sa vezi ca de la numarul 3 te-ai pierdut foarte tare. in primele 2 desi evoci un fel de atmosfera arhaica, excelezi in descriere. iti iese perfect. ceea ce spui pare a fi comun insa se simte atat de deosebit. iar asta e frumos.
mai departe insa, ma pierzi...

si mie mi s-a parut misto. eu am luat o teapa foarte misto c-o doza de lsd odata. dar nu pot povesti aici si acum.
mie mi-a placut enumerarea din start care intr-un fel este si o repetitie a ideii textului transpusa in mai multe contexte.
este chiar si un crescendo in exemplele multiple.
mi s-a parut cool si ultima imagine din a doua strofa ( curvele si iubitii lor ).
procedeul folosit in text, adica legatura dintre titlu si final nu pot sa spun ca este o chestie unica, am mai vazut-o insa aici capata un soi de originalitate urbana, fara imagini fortate sensibilitati si alte prostii. si sunt cateva chestii de tinut minte, faza cu iubitii si curvele, ficatul pe creier, si MAI ales penultima strofa. sunt niste chestii care induc o groaza de lucruri, si merita apreciat da.

\"de prin cărți literele au ieșit la ocazie\" - cred ca e una din cele mai bune imagini din text.
chiar nu ma asteptam la cealalta jumatate in rima.a iesit foarte bine cu exceptia a doua rime un pic greoaie ( \"ramas\"/\"de pripas\", \"polenu-și depune/dulce minune\" ).
multe multe felicitari maresale.ai reusit din nou sa ma surprinzi si sa ma incanti cu versurile tale.

\"zâmbet de purpurǎ blândǎ\" este o expresie care pe mine ma lasa rece. daca as fi insa clasa a cincea i-as aprecia maretia.

pe urma:

\"rǎcoarea ceramicǎ
din cochiliile
de singurǎtate.\"

mi se pare o viziune foarte saraca, banala, accesibila oricui a citit putin goga, putin toparceanu, cosbuc si ceva eminescu. e usor sa abstractizezi la nivelul asta.
de exemplu ai putea privi singuratatea ca pe un bancomat care iti refuza cardul, sau ca pe un parc din orasul tau pe care primaria nu-l mai amenajeaza odata.

strofa aia cu vanatul si casmirul mi se pare zaharoasa. poezia ta are o idee comuna lucru care nu-i neaparat rau insa ceea ce este intr-adevar rau e faptul ca forma sa e asemanatoare cu a celorlalte scrise de altii

ei frate cand dam drumul la proiectul ala, cu revolutionarea poeziei, ia zi

in primul rand eu cred ca scriind multe poezii haiku cu roz si sa le si mai postezi in acelasi timp pe toate iti aduci un minus. stim cu totii ca haiku-ul trebuie sa surprinda o emotie. pai tu surprinzand si postand mai multe pe mine cel putin ma zapacesti si nu mai reusesc sa-mi dau seama exact care din ele e mai bun. de fapt am impresia ca toate-s slabute. e parerea mea desigur, ca genul asta de postari sunt fara miza.

1, 3 si 4 mi se par extrem de slabe.

ultimul treaca-mearga. iar al doilea la fel.

\"s e f a c M A R I P L I N E D E S E V Ã\"

pana aici a fost misto. pe urma prea oa arzi ca un sef.

paradoxal imi place finalul. seamana cu unul din tripurile lui Sarah din Requiem for a dream, dupa ce bagase in ea prea multa amfetamina.

in rest insa, poemul e prea ermetic si prea 'enumerativ'.
elimini
iei
zambesti
bei
astepti

pare cumva, usor incordat, in sensul ca enumeratia e mult prea evidenta si nu te indepartezi deloc de ea.