Poezie
Nu vreau să zbor!
1 min lectură·
Mediu
De câte ori să-ți spun că
mieii niciodată nu zboară
mai sus decât pântecele mamelor
oilor marsupiale ființe de nepăsare
de iarbă și alte plante amare de dulce
nu te mai saturi nu te mai
mi-e dor de bordeiul în care
vara ne alergam visele prin iarba
proaspăt ucisă luându-ne la întrecere
cu lupii și alte gâze ce nu își dădeau seama
de ce casa lor se mișcă prinsă în centrifuga
universului gol de sensuri și de noi
nu te mai saturi nu te mai
Plânge iar puiul de vultur
iar e îndemnat să crească mâncând
trebuie să fii ca părinții tăi să-i întreci
așa scoate-i ochiul și ai grijă să nu îl scapi
în iarba plină de parfumul vieții
nu ar mai sta nemișcat ar zâmbi
nu te mai saturi
A venit timpul să înveți să zbori
nu te mai
0114.774
0

Unele versuri sînt ușor banale:
\"mi-e dor de acel staul în care
vara ne alergam visele prin fânul
proaspãt tãiat luându-ne la întrecere
cu fluturii și alte gâze\"
dar altele mi se par foarte reușite:
\"așa scoate-i ochiul și ai grijã sã nu îl scapi
în iarba plinã de parfumul vieții
nu ar mai sta nemișcat ar zâmbi\"
E ceva mistic în poezia asta. Ceva despre mistica zborului.