Poezie
Pastel geometric
1 min lectură·
Mediu
bătrân anotimp, te întinzi pe acoperișurile roșii
ca o pisică, ai șira spinării însorită
e ca și cum ai desena fereastra unui han -
o țintă precisă
adulmeci comori în plasele pescarilor de noapte
departe peste umărul lor
un vierme călduț, un copil i-ar căuta cu trudă ochii -
acolo vine mai întâi sania gerului
în despreunarea mâinilor
din locul pustiu
în plasele trase la mal
caut o altă femeie
aș prinde-o ușor de încheietura mâinii
din atingerea a numai două degete să-mi știe inima
acolo vine mai întâi sania gerului
în prima desprindere
îmi trebuie femeia asta s-o scurm
cu labele de dinapoi ca o cârtiță
cuvintele i-au supt pe rând toate oasele
ce-aș mai putea găsi în corsetul ei de mătase
tumbele neverosimile ale înghițitorului de făclii
o nesfârșită linie fosforescentă
imposibil de arcuit
într-o formă firească
cargouri scufundate
peste care altădată
își odihnea mâna albă
în colțul încăperii, timpul rămas
se leagănă agățat în coada de maimuță
bătrân anotimp megafon
ai ridicat un stol de lebede pe mare
albă
nesfârșită
întindere
022.460
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Sirion
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Sirion. “Pastel geometric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-sirion/poezie/13914738/pastel-geometricComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSmultumesc pentru comentariu, e foarte utila o privire din afara.
cred ca dupa primele doua strofe a intervenit nevoia de prelucrare.
ar fi extraordinar sa ma pot detasa, o spun cu o mare frustrare. frustrare alimentata de faptul ca nici macar nu banuiam frumusetea primelor strofe. ma voi intoarce cu siguranta, dupa un timp, la poezia asta.
cred ca dupa primele doua strofe a intervenit nevoia de prelucrare.
ar fi extraordinar sa ma pot detasa, o spun cu o mare frustrare. frustrare alimentata de faptul ca nici macar nu banuiam frumusetea primelor strofe. ma voi intoarce cu siguranta, dupa un timp, la poezia asta.
0
primele 2 strofe sunt superbe. daca vreodata vei reusi sa te detasezi de scriitura si sa citesti din afara, vei reusi sa vezi ca de la numarul 3 te-ai pierdut foarte tare. in primele 2 desi evoci un fel de atmosfera arhaica, excelezi in descriere. iti iese perfect. ceea ce spui pare a fi comun insa se simte atat de deosebit. iar asta e frumos.
mai departe insa, ma pierzi...