Zorii ucigași

\"zâmbet de purpurǎ blândǎ\" este o expresie care pe mine ma lasa rece. daca as fi insa clasa a cincea i-as aprecia maretia.

pe urma:

\"rǎcoarea ceramicǎ
din cochiliile
de singurǎtate.\"

mi se pare o viziune foarte saraca, banala, accesibila oricui a citit putin goga, putin toparceanu, cosbuc si ceva eminescu. e usor sa abstractizezi la nivelul asta.
de exemplu ai putea privi singuratatea ca pe un bancomat care iti refuza cardul, sau ca pe un parc din orasul tau pe care primaria nu-l mai amenajeaza odata.

strofa aia cu vanatul si casmirul mi se pare zaharoasa. poezia ta are o idee comuna lucru care nu-i neaparat rau insa ceea ce este intr-adevar rau e faptul ca forma sa e asemanatoare cu a celorlalte scrise de altii

stimate,
clasa a cincea nu ati putea fi, cel putin nu in concretitudinea acestei lumi. ati putea fi insa, cu putina indulgenta, IN clasa a cincea, tinand cont de complexitatea argumentatiei dvs.
expresia care v-a lasat rece drescria blandetea unui animal de prada, si, de o gasiti comuna, inteleg ca va intalniti cu un astfel de miracol in preumblarile dvs zilnice. lucru pentru care, sincer, nu am decat sa va invidiez din toata inima.
restul comentariilor sunt binevenite- cu observatia ca lipsa unor teribiliste sparcaieli erotice, cu care vad ca va place sa va impanati scrierile, nu inseamna zaharosenie. si, in aceeasi masura, prezenta lor nu garanteaza decat, o belire mai pronuntata a ochilor unora- poate mai insensibili de felul lor, pe care doar aceste teribilitati ii poate trezi din flascitate.

totusi, sunt aci si pt comentarii
asa ca va mai astept
in sertar