de mic

ultima strofă, chit că readuce discursul la punctul de pornire (adăugând chiar un plus de idee), nu m-a prins la fel precum restul.
adică ușorul teribilism din cocktail-ul de halucinogene, opritul la timp în alegerea elementelor de enumerat, doza de infantilism, de frust, de atenție la sine și ambient. adică ritmul unei scrijeliri cu șurubelnița pe zid.
anume cum că. și pentru acea pisică oribilă las semn că fusei martor al schimbului.

si mie mi s-a parut misto. eu am luat o teapa foarte misto c-o doza de lsd odata. dar nu pot povesti aici si acum.
mie mi-a placut enumerarea din start care intr-un fel este si o repetitie a ideii textului transpusa in mai multe contexte.
este chiar si un crescendo in exemplele multiple.
mi s-a parut cool si ultima imagine din a doua strofa ( curvele si iubitii lor ).
procedeul folosit in text, adica legatura dintre titlu si final nu pot sa spun ca este o chestie unica, am mai vazut-o insa aici capata un soi de originalitate urbana, fara imagini fortate sensibilitati si alte prostii. si sunt cateva chestii de tinut minte, faza cu iubitii si curvele, ficatul pe creier, si MAI ales penultima strofa. sunt niste chestii care induc o groaza de lucruri, si merita apreciat da.