Poezie
eu sunt mereu el
1 min lectură·
Mediu
în clipa de față se înghesuie toate
amintirile precise și grăitoare petrecute
într-o perioadă goală de orice secundă.
sunt universal. și iubirea
o gaură neagră
despre care știu cu ce se ocupă.
sunt amintiri despre tremuratul
picioarelor la paianjen. amintiri
despre sângele ce obișnuia să străbată până în vârf
orice fir de păr.
părul! ce mort în creștere!
din el s-au stors ultimele picături
și sângele a fost nimicit de
strălucirea exterioară ce i-a luat locul.
majoritatea o consideră superficială
precum un podium cu gropi în loc de trepte.
primul participant s-a îngropat singur,
să le arate pesemne celorlalți cum se face.
în urma acestei performanțe a prins locul trei.
pe doi s-au clasat ceilalți
pe locul întâi, la cea mai mare adâncime
se înalță cu mândrie ultimul. a câștigat drept premiu
fântâna infinită
săpată în mijlocul podiumului,
în care, deși face să tâșnească viața vie,
te îneci din prima scufundare.
ultimul om nu știe să se îngroape singur
iar în jur nu mai este nimeni care să o facă
știe în schimb să înoate și așteaptă ca timpul să se transforme
din fluviu în lac.
amintiri despre piscurile cele mai înalte
ale haosului în care este căutat
furibund eul.
004.266
0