Claudiu Tosa

ia te uita ce bijuterie.
bijutiera insa, ea pe unde a disparut?

eu le-as inversa, pentru o mai buna cursivitate, si as face niste modificari, as mai sterge niste "ei, noi, goi, etc".
exemplu:

îi vedem pe toți așa cum sunt:
goi pe dinăuntru și ascunși de hainele lor groase și inutile
pe dinafară.
ei ne văd așa cum vor:
goi pe dinafară, șocanți pe dinăuntru și
efemeri.

căci ploaia asta ne-a rupt hainele cu atâta forță încât
acum nu le mai putem folosi.
au rămas niște cârpe rupte, cu margini din care
atârnă tot felul de ațe colorate și lungi;
cârpe pe care le putem folosi doar la șters.
să ștergem rușinea de pe podelele fețelor roșii
și lacrimile venite în ploaie de sub pleoapele lor lungi.

iar finalul ar trebui sa il formulezi diferit sau sa fie altul.

ehei dana, ce mai faci tu ? mai traiesti ?

o initiativa poetica buna dar cam stanesciana. ultimele tale texte cam la fel sunt, le lipseste fondul, sunt prea goale prea \'logice\' prea \'previzibile\'. rationamentele in poezii sunt riscante, pot da cititorului senzatia de deja-vu sau pur si simplu il fac sa simta ce urmeaza, atat ca estetic cat si simbolistic.

iulia pomaga, mie individul nu-mi place, ba chiar ma scoate din sarite, cu toate astea are niste poezii bune asa cum zice liviu nanu. eu cred ca fiecare-i liber sa zica la multi ani cui vrea. ca mai la urma omul s-a prostit asta e partea doua. e apreciat pentru ce-a scris nu pentru ce e plus ca-mi aduc aminte de un interviu dupa revolutie in care recunostea ca el unul a crezut ceea ce-a sustinut, spre diferenta de altii care o ard la modul c-au fost persecutati de vechiul regim si au fost obligati sa \'creada\'. aiurea, asta e vrajeala de 2 lei. so

Mie textul asta mi se pare o mare cascada de intertextualitate.Textele lui Virgil Titarenco sunt ca niste capitole dintr-o carte, insa, despre care se vorbeste in acelasi fel despre aceleasi lucruri.
Citirea acestui poem si a celorlalte creatii din ultima vreme ale autorului sunt ca doua numere identice insa cu semn diferit, de o parte si de alta a semnului egal, care se reduc si lasa in urma 0.
Nu e deloc surprinzatoare reactia unora dintre noi care la astfel de texte lasa comentarii menite sa scoata-n evidenta fie faptul ca se regasesc in text fie ca se simt \"zguduiti\".
E o reactie plictisitoare care pe zi ce trece apare si mai mult in majoritatea textelor mediocre si care nu-n ultimul rand ne arata imposibilitatea cititorului de a etala la un nivel constant lirismul, din punct de vedere al noutatii, a ferventei, a fortei si a fluiditatii demonstrand predispozitia unora la banal.

ce discurs diluat :)
mi-a placut foarte mult prima. acolo pari foarte tu. jumatate mistery woman jumatate ordinary metropolitan precious chick.

Cristian, inainte de toate vreau sa-ti zic ca dupa ce ti-am citit textul am aruncat o privire in pagina ta de autor.Mi-a placut la nebunie \"Dependenta\", e un text mai mult decat reusit.L-am citit ca sa-mi pot face o parere despre felul in care scrii.

Mi-a placut mult de tot imaginea parca suprapusa:

\"...deschidea o fereastră/în locul fiecărei cărămizi\"
vs.
\"...strâmbându-ne nasul/de geamul câte unei/ferestre\"

Ai suprins o imagine superba.
Singurul loc putin gol din poezie mi se pare aici:

\"arhitectul
proiectase între noi
un zid din toate întrebările
noastre\"

Parca ar lipsi ceva.

In rest textul eu unul il consider reusit.Felicitari!

Cu prietenie,

clau

Draga Constantin, am vazut ca esti destul de vechi pe site si totusi nu ai nici un comentariu.
Eu totusi m-am gandit sa iti dau un sfat.Renunta la acest lirism banal, care da senzatia de discurs dupa o halba de bere.

Mie nu imi spui nimic daca scrii:
\"Simteam dreptate pentru hoti
si pedepse dure pentru onesti,\"

La fel de bine as putea scrie o poezie-n care sa spun:
\"Simteam atractie fata de amanta
si plictiseala fata de nevasta\"

Incearca sa construiesti niste imagini care sa redea stari, incearca sa lasi deoparte acest balast lingvistic care da un aer adolescentin textului.Imi permit sa-l critic pentru ca esti destul de vechi, altfel nu ti-as fi spus-o.
Lirismul, ca element fundamental al poeziei, sufera prin continua incizie a cotidianului, lucru care iti face creatia sa semene cu ceva prea des intalnit ( atat ca stil cat si limbaj ).Nu am reusit sa gasesc nimic nou.

Te mai citesc.

cu prietenie,

clau:)

pentru mada dublu suna a reclama dar pentru mine cand aud cuvantul dublu ma gandesc la sex si la numerele din timpul lui.
fiecare cu imaginatia si cultura lui ce sa facem.

feeric din punctul meu de vedere pentru literatura moderna este un cuvant sec. si sa stai sa versifici despre luna si soare ar trebui s-o faci intr-un caiet personal sa citesti dupa ce te mai culturalizezi un pic si sa incepi sa progresezi. pretentia noastra de a scrie poezia e invers proportianala cu ce ne iese. daca am gandi uneori asa am avea multe de invatat. in rest iti recomand lecturi precum george geacar, dan sociu, elena vladareanu mihai vakulovski etc. noroc si spor la scris.

Primele patru versuri nu-mi plac deloc.Textul are un aer adolescentin ce da senzatia prin stil, ca reprezinta o limita pentru cititor ca exprimare, fond substantial al lirismului si tema.

Plus de asta rima sufera pe alocuri si sunt niste ruperi de ritm care nu incanta deloc.Ultimele 4 versuri sunt la fel ca si primele 4.

Textul are fond, lucru care este bun, insa forma-n care ai ales sa-ti exerciti simturile lasa de dorit.Sfatul meu ar fi sa lasi in primul rand rima deoparte.Ai scrie cu mult mai liber.

Succes mai departe

bine ai venit.
astept si alte texte :)
daca e asa cum spune diana, as fi tare curios sa vad un text de acum zece ani.
sunt curios in ceea ce priveste contrastul, daca ma intelegi.
:)

gandeste-te mai bine ca cine a iesit :)
te salut

ce mai faci tu, sarpe proaspat stelutar ?
esti sensibila pe aici ? incerc sa ma hotarasc, sensibila sau vulgara sau ambele. imi place prima strofa desi o mica obiectie ar fi noi-ul, suna prea melo-dramatic el, noi-ul. blurand existenta e o constructie misto, si puternica din punct de vedere vizual.

\"electrică prima atingere ca un comutator de
suflete mă apăs pe buzele tale
sângele joacă șotron în golurile noastre
atent numerotate\"

asta este o bucata reusita. esti dinamica aici :) mie felul in care se termina mi se pare ok desi hai sa zicem ca nu exista pana acolo vreun englezism. probabil daca textul ar fi tradus in engleza, importanta ultimei strofe ar fi vizibila mult mai mult. in acelasi timp se leaga si penultima strofa ( ultimul vers ). ma rog, ultima strofa da o imagine reala, rece, fara vreo doza de suprarealism sau abstract cum e in restul poemului, e ok ca final.

daca nu ai schimba atat de des persoana intai singular cu persoana intai plural, prezentul cu trecutul, poemul ar fi chiar impecabil. ma bucur ca te-am descoperit. textele tale sunt cu mult mai bune decat diferite actuale care se bucura de N laude. nu te lasa insa descurajata, din pacate pe aici cam primeaza relatiile de tip personal intre autori.

in ceea ce priveste textul de fata, pe alocuri, micutele imagini suprarealiste imi aduc oarecum aminte de boris vian si de tipul sau de discurs. as sterge din text asta: \"mă traduc în toate limbile chiar și a șerpilor/ și nu revolv nimic\". ingreuneaza efectiv, poemul curge mult mai liber dupa parerea mea fara versurile astea 2. pe urma vezi ca ai mancat un \"ceva\" (\"mai ceva ca alcoolul\"). poetizarea aceasta la singural-plural-singular, totusi, da un aer dinamic textului. tot tabloul e individualizat, colectivizat apoi, si in sfarsit, iar individualizat. mizezi iarasi pe final si iti iese foarte bine.

in toata atmosfera aia statica, almost weed type, putin halucinanta (asemenea scenei cu covorul si a celei cu liliecii - \"this is bat land\" - din Fear and Loathing in Las Vegas), se potriveste de minune tabloul garii, cu cerneala rosie, cainii si aburii. e o imagine superba.

De abia astept lupta cu aceasta fata
in \"dresul\" meu de noapte, plin de fler,
cu gandul ca am s-o execut de prima data
din pozitia de pedeapsa... ( din parter ).

io zic sa-ncerci sa fii un pic mai libera, nici sa te intinzi intr-o gramada de versuri dar nici sa incerci sa concentrezi prea mult ceea ce scrii.de asemenea, incearca sa nu insisti prea mult pe o tema, cum ar fi celebrul \"eu\" sau \"ea\"; ca poezii de astea-n care vorbesti despre persoana pe care o iubesti in acelasi fel, ti le apreciaza multi dar nu vor aduce nimic nou si risti sa decazi in sfera \"comercialului\", adica sa scrii ce se \"vinde\".
bine, zic si io, nu de alta da-mi place cum scrii si cred ca trebuie sa te incurajeze cineva si sa ai mai multa incredere in tine cand scrii.
gandeste-te la poezie ca la o piatra pusa-n drumul fiecarui pod din viata ta si pe care trebuie sa o dai la o parte fara sa-i zici \"lasa-ma sa trec\", dar mai ales, mereu s-o zici diferit.
succes mai departe ;)

bravo bre, mie mi-a placut.singura sugestie ar fi la strofa 3 la rima dintre \"infocate\" si \"prostituate\".se cam pierde un timp pe-acolo.nu e ceva ce n-am mai vazut, dar matale ai zis-o mai diferit decat altii.

\"am venit la spital\", \"cand aveam 13 ani\", \"belfica\", \"tu esti o parasuta\" sunt cele mai prolifice reusite si frumoase. adica sunt tari. cred ca merge schimbat fat frumos in lupta cu balaurul ar merge cred altceva in locul la asta dar desigur o comparatie care sa mizeze pe acelasi efect si inteles deopotriva. oricum preferata mea e aia cu trenul ( spitalul ). in prima mi se pare bun finalul cu clinchetul si barba-cot, adica m-a facut sa zambesc. este un stil inteligent, nu te grabesti, ai rabdare, ba chiar as putea jura ca in timp ce scrii sorbi ushor dintr-un whisky cu gheata si tragi rar, cate un fum. ai creat o atmosfera frumoasa.

pentru mine poezia ta incepe de la al doilea vers. nu as putea sa-ti spun exact de ce, dar la primul nu am rezonat foarte tare. ai un final magistral :) cred ca stii asta. pare ca ai scris cu un varf de cutit de-a lungul unui trunchi inalt de copac. esti in acelasi timp foarte matur dar si nostalgic. imaginea cu incheieturile si sangele au putin un aer stanescian, insa amprenta personala iese in evidenta. titlul mi se pare foarte bine ales.

ceea ce e de retinut din textul tau sunt ultimele 5 versuri cred. mi-a placut f. mult ideea cu ochiul. in rest e un pic cam personal irene.