Două lumini...

sună a reclamă acel dublă, dublu...
plus feericul. iar rima șchiopătează.
tema este iarăși una arhibătătorită.
oare mai multă libertate îngăduită sinelui ar fi ajutat la scrierea unui text mai puțin anost?

Ioana,
ce nume frumos! sensibilitate... deci. poti si cu poezia, cred. madalina are, din fericire, dreptate. porneste de la ce ai . talent. e un drum mai lung. iti doresc succes!
cu prietenie,
p.parvescu

pentru mada dublu suna a reclama dar pentru mine cand aud cuvantul dublu ma gandesc la sex si la numerele din timpul lui.
fiecare cu imaginatia si cultura lui ce sa facem.

feeric din punctul meu de vedere pentru literatura moderna este un cuvant sec. si sa stai sa versifici despre luna si soare ar trebui s-o faci intr-un caiet personal sa citesti dupa ce te mai culturalizezi un pic si sa incepi sa progresezi. pretentia noastra de a scrie poezia e invers proportianala cu ce ne iese. daca am gandi uneori asa am avea multe de invatat. in rest iti recomand lecturi precum george geacar, dan sociu, elena vladareanu mihai vakulovski etc. noroc si spor la scris.

lăsînd deoparte rima asta nefericită, textulețul e un exercițiu clasic reușit.
numai bine, Mishu

Cu multa intarziere, incerc sa dau o explicatie tuturor celor care au comentat acest text.
Cu singuranta nu este o poezie perfecta ( dealtfel nici nu exista asa ceva din punctul meu de vedere ). Este doar un \"text\" iesit din sufletul meu intr-un moment in care am suferit pierzand prea devreme unul dintre parinti.
Si cu speranta ca printre dumneavoastra sunt persoane cu care pot sa-mi impart sufletul ranit, voi continua sa scriu, cu toate ca din ce in ce mai greu din cauza unor probleme de sanatate...

Inchei cu scuze pt nerespectarea scrierii adevarate romanesti...Scriu de la un calculator cu o tastatura franceza si nu prea ma pricep la setari. Asta nu inseamna ca nu stiu sa scriu romaneste.
Va doresc tuturor fericire!

Nina