Mai există ceva dincolo de nori?!
În tăcere depănăm amintiri, la o masă întinsă și servită pentru sufletul tău. La început - doar schimburi de priviri, apoi o inimă rănită confesându-se, ca să scape de rău! Cu zâmbet pe
Viața
Fără părinți, nu mai avem rădăcinile prinse adânc în materia din care venim... și începem să facem pași pe deasupra, fiindcă ne-am rupt, și-am devenit forme de pământ în umbra
Căutând calea...
Cum să fac să descopăr esența nucleului ce mi s-a dat la plecarea din lumea în care presupun că mă voi întoarce cândva?! Cred că s-a pierdut ceva prin praful
Umbre...
Se face seară și simt umbrele că se apropie... Le văd deja, pentru că soarele s-a oprit pentr-o secundă să-mi facă jocul său de umbre la pervazul ferestrei și apoi în
Două lumini...
S-a amestecat soarele cu luna... și s-au topit de-atâtea lacrimi curse... și vor rămâne-așa întotdeauna, cerneală picurând spre versuri scrise... Neizbutind lumina să și-o-mpartă
