Claudiu Tosa

scuze pentru intarziere. finalul mi se pare super bun. adica e perfect pentru text asa zic.

ok cred ca este prima data cand reusesc sa gust aproape 100% un astfel de text. in primul rand din cauza esentei simple si-a faptului ca pe cat de scurt e, pe atat de concentrat a fost elaborat. imi place finalul. de asemenea, eu am de mai demult o afinitate pentru Sfantul Ioan Botezatorul, mi se pare un personaj cu mult mai interesant decat altele \"importante\" din religie.

so much disorder si totusi so much order ar putea sa spuna cineva. ehe, garoafele tale daca ar fi sa stranute de la piper, s-ar spulbera cu totul ? melancolia, dorinta de a nu se ofili decat cu conditia ca 2 din petale sa fie papucii tai de casa ? si coffee break-u ala ia sa-l incerci cu piscoturi moi asa cum il iau eu, 2 nu mai multe ca pe urma se duce dracu gustul. il profanezi baby, pe urma za lady camilla trebuie sa apara cu sfesnicul plin de cafea sa sfinteasca pernele si cearsaful ca un RCA sau ca o asigurare pe insomnie cu garantie de 2 ore jumate de ganduri nesigure sau frenetice care bat in pereti ca loviturile de 11 metri inspre portari. si atunci, o sa-ti pui deasupra patului o icoana cu rama din ambalaje de brasero si iacobs si o sa te gandesti ca minunile se digera mai bine macinate. dreptate ? a cui ? se poate spune ca exista liberul arbitru, sa nu asteptam ca lucrurile sa fie facute de altii, chiar si de \'unu\' ca Dumnezeu. eu vin cu piscoturile tu vii cu cafeaua si o sa-ti zic eu mai multe despre dreptate, despre stinghiile gratarului care ti-ar putea fi coaste intre care se strecoara dara aburilor reci a unui dimineti de primavara ploioasa. si ma ofer sa stii sa te ajut cu murdaritul geamurile, tu dintr-o parte eu din cealalta, presand o niciodata_intelegere a urmelor de palma care se sterg singure la aerisire. dar n-o sa mai fie nici o aerisire, o sa avem noi doi grija de asta, nu-i asa?

piata muncii e tot la iesirea din metrou ? inca ma uit dupa masini albe cu semne, chiar daca iese soarele.

cu tine, neconditionat, milady

alina, in general stiu ca esti pretentioasa la texte, pretentioasa fiind vorba de ideea lor. stiu cat de usor te plictisesti dar iete ca nu stiam de chestia cu previzibilitatea. o parere de genul asta, din partea ta e mai mult decat o zi frumoasa, multumesc :)

silvia, asa ii zice, strada sirenei intr-adevar, e in spatele blocului meu. poate ca suna ciudat chestia cu ragaitul dar e mai bine cand suntem obiectivi in privinta momentelor prin care trecem. cum zicea ianus prin manifestul ala al lui, sau dumitru crudu parca, daca zici cerul e innourat n-ai zis nimic. nu e la fel de innourat si azi si maine si poimaine, e mereu ceva diferit.
stiu poezia lui radu:) oricum, tot apare sirenei! :)

anuar, cateodata ii mai plac, crede-ma, stiu foarte bine de la niste texte mai vechi, dar tre sa fie foarte bun.

felix, daca zic ca-s fracturi?:) nu l-am citit pe tipul de care spui.

nicoleta, nu stiu cum de fiecare data cand apari in subsolul textelor mele am cate o revelatie. de ex. cand am zis de faza cu pana la genunchi si coate, nu m-am gandit sa fac o paralela la bagatul in pamant al zmeului stii ? dar dupa comentariul tau mi-am dat seama fara sa vreau ca am facut-o, si mi s-a parut interesant. mi se pare super ciudat cum reusesti tu mereu sa ai viziunile astea asupra textelor mele, sigur nu suntem vecini ?
:)


ioana sunt onorat de vizita. asa este, uneori lucrurile sunt mai frumoase cand totul porneste de la cotidian, banal, obisnuit sau inestetic. multumesc.

mariana, se inmoaie la ploaie, si pot depune marturie, doua cutii de bere de aseara, care desi-s goale, inca mai au ceva... de spus.

cristian crede-ma ca au. e nevoie uneori, sa fim mai rai, mai golani un pic. chiar si-n poezie.

raduuuu, ce ai si tu cu ragaitul. sunt ei oameni care plang in lipsa prietenilor. eu ragai, dar asta nu inseamna ca mie imi este mai bine decat le e lor :)

maria in sfarsit in sfarsit, cineva de partea mea si a ragaielii. tocmai asta era si ideea cu miserupismul ala, ma bucur ca asa ai perceput textul, si te mai astept pe la mine.

nicoleta, mi-ai adus aminte de cinema! nu am mai fost de ani buni. ultima oara m-am imbatat la cabina cinema-ului unde a fost director tataia, dar mai departe nu pot sa zic ca ma fac de ras:)

Absolutul substantial al romantismului si-al formelor clasice astazi nu prea mai surprinde.Sentimentele nu trebuie neaparat exprimate prin \"sentimente\".Incearca sa nu aluneci mereu in panta clasicului si deschide ochii pentru ca poti scrie si despre altele nu doar despre nori buze saruturi si asa mai departe.
Largirea orizontului poetic deseori coincide sau influenteaza-n mod proportional tendinta catre reusita.

Succes mai departe

as putea sa zic prea mitologic. e bine cand te folosesti de mitologie insa nu trebuie sa pui tot jocul poeziei pe seama ei ca poti deveni previzibil f usor.

grotesca.

pentru stimularea digestiei ti-as fi dat si eu o stea.
:)
poemul se strange in jurul antitezei dintre inceput/final ( prabusea/aduna - cu sens de a construi ).

\"înțepatele sentimente și tot restul adevărului bătut cu pietre\"

pentru versul asta mi-as da mana dreapta :) mi se pare cel mai reusit.

nu sunt suparat stai linistita:)

pai ce sa zic am eu ceva obiectii la text, nu e perfectibil dar merita o stea, doua daca vrei. iar asta pentru final. pentru ultimele 3 strofe care-s hot rau. acolo esti la limita dintre cotidian si ceva, ceva-ul ala se numeste celalalt fel in care scrii tu, putin suprarealist uneori ferindu-te sa zici exact lucrurilor pe nume.

la ce am eu obiectii, sunt primele 2 strofe, cu \"tu imi explici\" si \"dar eu\".

uite as scapa de asta:

\"și plângi ca un țânc după jucăria stricată\". cel putin țânc strica rau atmosfera, ca expresie. eu oricum zic ca toata comparatia e nasoala.

iar la strofa 2 as formula cumva altfel, nu pot sa zic exact de ce, inteleg ideea cu pistolul am doar senzatia ca se pierde cumva din forta ei.
spun eu ca sunt 2 mici obiectii in comparatie cu restul textului care-i pretty good si merita evidentiat mai ales pentru organul tau sexual erecta si-n putere din cate vad

ii ziceam si lui vlad ca eu nu prea sunt cu poeziile scurte dar textul de fata imi place tare mult.foarte reusita si simetria simbolistica a strofelor.

george ai dreptate. e important sa ajunga la piele, sa te faca sa simti ceva.

alex, stii ca am si mai scurte. vor fi si mai scurte. sa-ti amintesc de duncan macleod din clanul macleod, din comuna macleod, si-asa mai departe ?:)
ma bucura plasarea ta in timp, spatiu si stil. acum ai si tu putina rabdare, teoretic sunt \"de abia la inceput\". poate intr-o zi in bucuresti, vorbim mai multe.

anghel: recunosc ca m-am grabit. partial sunt de acord cu o parte din observatiile tale. ma bucura foarte mult la comentariul tau ca ai pus in balanta minusurile cu plusurile. si anume greselile cu imaginea de ansamblu. e o chestie foarte folositoare si i say thanks. te mai astept.

adrian: http://www.fileden.com/files/2009/5/2/2426920/noaptea.mp3

eh spanac. nu comparam cu travolta. era vorba de cu totul altceva. in fine :)

\"Personal, nu văd moartea ca un final, ci doar ca o parte a evoluției noastre\"

prefer mircea eliade decat o chestie de genul asta. un eseu pe care l-ar fi scris mult mai bine un copil de clasa a opta

nu am zis ca te-ai referit la mine dar mi-am dat seama ca nu am fost prea atent la subtitlu

\"pe-al meu gât\", ar merge mai bine \"pe gatul meu\".
E o substanta care-mi place in textul tau dar o usoara ingreunare a formei prin imagini cu dimensiuni prea fluviale ce dau senzatia intertextualitatii.
Fii mai atent si incearca sa mentii firul poetic in limita exagerarii prin schimbarea planului ideatic sau de fond.

mie simbolica asta din prima strofa, cum ca tre sa plece cineva daca este sa cada icoane cu fata in jos nu mi se pare strong. e asa mai mult o chestie filingoasa decat reala sau puternica.

ti-am spus acelasi lucru pentru ca si tu ai scris acelasi lucru.
legat de \"nu pot fi altfel decat sunt\", eram aproape sigur ca asta o sa spui.aproape toti o spun.
ce plictiseala.

scurt, concis si frumos. asa de toamna. adica uite eu am fost la 8 sa alerg pe faleza am venit am facut un dus, m-am proptit un pic pe balcon am citit niste texte si-apoi am dat peste al tau si m-am simtit inteles. pana la urma in poezie trebuie sa ne regasim sau sa ne simtim intelesi. nu intotdeauna lucrurile in care ne regasim plac altora insa e de datoria noastra sa insemnam ce ne sensibilizeaza uneori ca si altii sa poata veni, sa vada si sa citeasca si sa lase si ei un semn, unul deosebit sau o simpla parere.
eu las unul deosebit pentru ca poezia ta este deosebita.
o poti trece la poezie, nu sunt niste personale, e o poezie frumoasa si reusita. felicitari

am vrut si eu odata sa-mi retrag niste stele date de o persoana si am ajuns la concluzia ca singurul fel in care ti le poti retrage e sa-ti stergi textul/textele resptiv/respective, ceea ce de altfel am si facut.