Ci ca să mărturisească (Profetul)

primele doua versuri intr-un fel oglindesc tot poemul.
autorul se plimba prin timp si spatiu, aducandu-si inainte moartea, fara sa si-o asume. intr-un fel, deasupra Omului lucrurile au alte culori si alte forme.
un poem in care m-am gasit.

cu prietenie,
andrei t

Mulțumesc, Andrei, prezentule. Ai spus cuvinte frumoase care poate vor conta și dincolo de acest site. Mi-a plăcut cum ai vorbit de culorile și formele de deasupra Omului. Da, el a văzut semnele astea. Celor cărora le place, și mai au răbdare, le pot sugera, cam tot din aceeași sferă, o altă poezie mai veche: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/226828/La_margine_(Profetul)

ok cred ca este prima data cand reusesc sa gust aproape 100% un astfel de text. in primul rand din cauza esentei simple si-a faptului ca pe cat de scurt e, pe atat de concentrat a fost elaborat. imi place finalul. de asemenea, eu am de mai demult o afinitate pentru Sfantul Ioan Botezatorul, mi se pare un personaj cu mult mai interesant decat altele \"importante\" din religie.

Poemul atinge în cîteva versuri tot ceea ce știm despre Ioan. Cum trăia, cum era îmbrăcat, cu ce se hrănea și cum a sfîrșit. Un tablou care acoperă o viață de sfînt.

Claudiu, mă bucură intervenția ta, mai ales pentru ce spui. Da, este. Liviu-Ioan, poetul dintre ape, între poet și profet poate n-ar trebui să fie nici o diferență. Să încerce să atingă și ceea ce nu știm. Mulțumesc foarte pentru trecerea... peste ape.