mori

so much disorder si totusi so much order ar putea sa spuna cineva. ehe, garoafele tale daca ar fi sa stranute de la piper, s-ar spulbera cu totul ? melancolia, dorinta de a nu se ofili decat cu conditia ca 2 din petale sa fie papucii tai de casa ? si coffee break-u ala ia sa-l incerci cu piscoturi moi asa cum il iau eu, 2 nu mai multe ca pe urma se duce dracu gustul. il profanezi baby, pe urma za lady camilla trebuie sa apara cu sfesnicul plin de cafea sa sfinteasca pernele si cearsaful ca un RCA sau ca o asigurare pe insomnie cu garantie de 2 ore jumate de ganduri nesigure sau frenetice care bat in pereti ca loviturile de 11 metri inspre portari. si atunci, o sa-ti pui deasupra patului o icoana cu rama din ambalaje de brasero si iacobs si o sa te gandesti ca minunile se digera mai bine macinate. dreptate ? a cui ? se poate spune ca exista liberul arbitru, sa nu asteptam ca lucrurile sa fie facute de altii, chiar si de \'unu\' ca Dumnezeu. eu vin cu piscoturile tu vii cu cafeaua si o sa-ti zic eu mai multe despre dreptate, despre stinghiile gratarului care ti-ar putea fi coaste intre care se strecoara dara aburilor reci a unui dimineti de primavara ploioasa. si ma ofer sa stii sa te ajut cu murdaritul geamurile, tu dintr-o parte eu din cealalta, presand o niciodata_intelegere a urmelor de palma care se sterg singure la aerisire. dar n-o sa mai fie nici o aerisire, o sa avem noi doi grija de asta, nu-i asa?

piata muncii e tot la iesirea din metrou ? inca ma uit dupa masini albe cu semne, chiar daca iese soarele.

cu tine, neconditionat, milady

am văzut un film frumos aici. un film bonom. tot mă săturasem de mr. quentin tartantino. un exchibționism poetic abil, un fel de gimnastică pentru mânierea celor care trec prin alte piețe. și texte.

claudiu, sar parasutisti din dirijabil. au pusti cu luneta si ochelari. cine poate crede ca un dihai dirijabilul poate fi doborat cu prastia sau teava de cornete se inseala. cum sa nu ma bucur cand te stiu cu mine neconditionat... ?! piata muncii e in renovare. a facut ravagii rasnita aia... :)

dan, probabil dorinta mea de a turna plumb topit din creier in creier este singura gratuitatea pe care mi-o pot permite la forja. in rest ramane doar curentul de la paletele ventilatoarelor si sabia de plastic plina cu bomboane decolorate care astepta sa explodeze dulce peste lumea de zahar cubic de pe limba iepei razvratite din manej.

atâta caz pentru o defilare americană
în sertarele cămarei doamnei ioana
dar cine nu o cunoaște?
astea sunt mofturi de a încerca
să facă o proză brunetă,
deși e blondă fără carte...
no, fată nu te supăra
că noi suntem munteni de la sate
venim și nu prea ne plac mirosul înțepat
de parfume\' expirate.
ce-am zis, am zis!

nu ma supar, mihai. te mai astept. si eu sunt fata de la tara.