Claudiu Tosa

respira

eu aici vad mai multe poeme. in sensul ca primele doua strofe pare putin din alt film, continuarea din altul iar finalul, din si-mai-altul. imaginea din strofa finala, cea cu acadelele mi-a placut foarte mult.

in ceea ce priveste a doua parte a poemului, stii-ul ala mi se pare fatal, prevesteste un loc foarte comun.

ne indragostim din cauza ca suntem egoisti dar asta-i un subiect care necesita atentia la o discutie lunga & deja plictisitoare. in 2007 past 20th century nici macar de ce suntem singuri nu ne putem intreba ca ne dau filmele cu alieni peste nas. so temele existentiale sunt fumate din pacate dar poti incerca

sa-ti spun cum as fi ales eu forma poemului:


Cântărim mult eu și
cu singurătatea, în curând vom avea nevoie
de mai multă apă, căci e dificil să trăiești
înmulțit la doi.

E plăcut să rămân trează la prânz- îmi văd
lumea prin ochii spectatorului de cinema ce
nu-și permite decât un singur bilet la film:
azi am urmărit povestea unui alt deșert în care
a nins și au aparut turiștii, așa că la lăsarea
serii îmi voi privi steaua și o voi ruga să se
prefacă în fulgi.

Câți mi se vor aduna pe bocanci?

mi se pare mult mai aerisit, inceputul ( pe care mi-am permis sa-l sterg ) sincer mi se pare ca ingreuneaza poemul. imi place in general partea de final din poemele tale ( penultima strofa ) + sfarsitul. am senzatia ca tu cu cat scrii mai mult cu atat iti imbunatesti mana. e un lucru bun cred :)

io subscriu la ce zice aida. daca inainte aveam senzatia ca incerci sa faci ceva acum am senzatia ca nici tu nu mai stii exact ce. e doar o parere.
eu inca te mai citesc, dar alea mai vechi. raman ACOLO

lili cred c-ai gresit incadrarea, cum presa?
mai degraba personale.

mai da-o incolo de treaba.

si vegetatia luxurianta a pasilor
se vestejeste
dincolo de sine
in padurea termala a gandului

si luna isi onduleaza fesele
plina
pe umerii celor ce nu dorm
intinsi vertical cu
somnul

si singuratatile se imbratiseaza
fusiform
pe suveica bratului tau

si noi putem sa ne bem sucul
fara sa ne vedem

in oglinzile paralele
de pe malul litoralului

nu

plaja trebuie sa se mute
in palmele tale

ca sa am unde unde ma intinde

Bine ai venit pe site!

Pentru inceput ti-as propune sa folosesti scrierea cu diacritice ( cand adaugi textul vezi in dreapta literele de deasupra casutei in care scrii ).
La recitirea poeziei tale am ramas cu senzatia ca ai mai scris si inainte sa intrii aici pe site.Iti propun o desfasurarea a ideilor mai bine concentrata si deocamdata sa nu te gandesti la amploarea lor cu dorinta de a taia sau a scurta.Tocmai, in ciuda faptului ca esti aici sunt sigur ca vei avea parte de comentarii si observatii care iti vor da inspiratie si-ti vor deschide noi orizonturi cu privire la reluarea textelor, expunerea esentei ideilor si o noua vedere asupra termenului de \"amploare\" a unui text, care se refera atat la forma cat si inteles.

Success in continuare.

atentie*

eu nu ti-am citit prima postare dar nici nu am s-o fac devreme ce parerea mea despre textul de fata inclina spre un alt taram.cred ca mai bine as citi un clasic decat sa imi pierd vremea cu asa ceva.ideea e ca nimeni nu-ti spune sa nu scrii in stilul asta, dar nu aduci nimic nou.pur si simplu spui ceva ce s-a mai zis prin aceleasi procedee plictistoare care mai plac poate doar celor care mai cauta lamentarile sau aluziile la ele.si asa ca fapt divers, diferenta dintre un sonet si o poezie de actualitate stii care e ? aceeasi diferenta dintre o antena veche de bloc si una parabolica.prinzi mai multe \"canale\".tu n-ai vrea sa prinzi mai multe ?

zic da! iata durerea, iata sentimentul si suflul poetic ! durere, trecerea timpului si inefabilul spus cum se nu se poate mai bine: picioarele mele sunt MULSE de drumuri ! de aici se deduce ca autorul are in talpi sfarcuri. deci practic, el calca pe sfarcuri. de aici rezulta durerea -> trecerea timpului. suna foarte stanescian, ma gandesc.

apoi o imagine aprofundata, cu tenta sado-maso-izbavitoare si cu posibile precaderi in arta conceptuala: un tablou cu doua inimi intre care stau niste fire de par. inchid ochii si incerc sa ma concentrez, sa devin transcedental, sa devin frate cu viziunea poetului si iata imaginea care-mi vine-n minte: Atelier

mai degraba o relatara abstracta fara pretentie poetica. ce am retinut doar este finalul care merge bagat intr-un text mai de perspectiva insa, pentru ca-i sugestiv. in rest nu prea am ce sa zic ca merge salvat. e parerea mea

e unul din putinele poeme in care nu am simtit detalii inutile, un poem ce pare ca a fost scris asa cum a venit, fara zorzoane poetice si balast.
textele cu si despre si care includ in genere, copii, mamici, etc, sunt riscante prin insasi personajele lor, care deja arunca un anume tip de lumina asupra scrierii.
insa, ceea ce ai scris tu mi se pare ca are o forta vizuala mare. caci daca din instinct, empatizezi cu o poezie, in proportie de 70% deja te-a castigat ca cititor fidel. o imagine care mi s-a parut deosebita si care pentru mine este epicentrul scrierii, rezulta din intreaga strofa nr. 3:

\"fulgii roiesc în lumina suspendată a farurilor
ninge liniștit peste câmpia cu iepuri adormiți
ninge peste brazdele adânci
o răstignire se pierde în intuneric\"

ai putea paria ca e un loc extraordinar de comun, si totusi nu este. linistea si starea de repaus care invaluie tot acest background si rastignirea expun un plan care se afla intr-o antiteza foarte reusita cu ultima strofa. caci cititorul, pare ca din acest plan al campului adormit sta si citeste poezia si urmareste masina indepartandu-se.

foarte frumos.

Daniel, iti multumesc pentru raspuns si ma bucur ca sfatul meu ti-a fost de folos.Inceputul imi pare cat de cat mai reusit fata de felul in care era realizat prima oara.
In acelasi timp imi permit sa fac un comentariu inaintea lui Jupp care poate nu a intrat sau nu a vazut raspunsul tau.

E vorba de \"epigrame\" si nu (INTE)grame :)
Scuza-mi remarca offtopic dar mi se pare de-a dreptul amuzant si rusinos in acelasi timp sa confunzi integrama cu epigrama :) Eu cel putin am ras cu gura pana la urechi.

Cu prietenie,

clau:)

Salut.
Mi-a placut textul tau si sincer i-as fi dat o stea dar e o rupere de ritm in prima strofa.Versurile 3-4.
Incearca sa citesti cu voce tare si-ai sa simti ca se lungeste putin fata de versurile precedente si cade in diferenta de timp cu ceea ce urmeaza.
Finalul e foarte bun.
Cred ca poti mai mult de atat si de abia astept sa-ti vad urmatorul text ;)

Cu prietenie,

clau:)

aha. facand opturi

textul tau m-a plimbat cand intr-o parte, cand intr-alta.
ca un vartej.
\"toatelor\" pare un pic nepotrivit pentru inceput.
\"mi-e zbor\" nu-mi place pentru ca prea multi s-au folosit de astfel de constructii.

restul textului e numai o lacrima - care zideste-n loc de ciment catedrale.

de la

\"iubirea mea\" in jos este toata poezia care merita o stea.
dar tu decizi.
felicitari chiar a iesit ceva frumos si deosebit.

im canta sunetul dulce de palamida ?
am citit acum 2-3 luni o poezie care debuta cu: ascult zambila care plange. e grav ma gandesc, e foarte grav.