ruga mi-e

vai de mine, mae.
am senzația că ai iscat o furtună plină de liniște. e foarte frustant. toate imaginile scapă abia când începeau să se prindă într-un tablou. indeterminarea, nesiguranța, foamea, foamea...
recitesc

cristina, chiar imi face bine ca ai trecut, sa fie poate culpabil drumul scurt dintre noi?!:)

un final solar, ca si la cealalta (traducerea). dar nu canicular. linistit, ca in apusul pe care nu-l desparte nimic se rasarit. in poeziile bune, finalul este citit mereu ca un cuprins concentrat. daca nu ti se impiedica limba si cunosti semnul, finalul nu poate fi decat minunat.

nu asa vedeai si tu...?

Imi place cum aplici aceasta noua - in scrisul tau - formula de expresie. Poate, e cam plin siteul de expresiile stanesciene gen \"mi-e zbor\". Te urmaresc cu interes, stii tu...

ioana, am sa-ti las adresa mea la alma; multumesc de gand;

silvia, pe langa faptul ca stiu, si acest semn vizibil, e mult, multumesc...asa e \"mi-e zbor\"...n-am putut mai mult, macar starea e autentica, multumesc si tie, noapte buna:)

si sa stii ca si atunci cand doare, de fapt nu doare;

Ma pui pe ganduri, Mae, cum sa mai dorm? :)
Aaa...da, da, autosugestie! :)

mae, eu trec tot timpul, dar nu mă vezi. trec incoloră. dar laăs că mă-nverzesc eu! încercam să surprind poezia ta în punctul acela care o generează. îmi scapă. de asta am stat ascunsă. mă surprinde la infinit și-mi scapă. cum mă știi doldora de frustrări.......
vorbim
numai bine

arcul din lună
\"ultimul gest
fără punct \"
într-o aripă.
frumoasă simfonie.

textul tau m-a plimbat cand intr-o parte, cand intr-alta.
ca un vartej.
\"toatelor\" pare un pic nepotrivit pentru inceput.
\"mi-e zbor\" nu-mi place pentru ca prea multi s-au folosit de astfel de constructii.

restul textului e numai o lacrima - care zideste-n loc de ciment catedrale.

multumesc de trecere, claudiu, surprinsa...