Poezie
Ai râs
1 min lectură·
Mediu
atunci când mă mișc
îmi alunecă pe șira spinării
toate orașele, apele, toți salcâmii
locurile în care rochiile mele respiră
mereu pe bias
când ți-am atins umerii cu luna zemoasă
zvâcnind în tâmpla mea ca și o lampă brilux
când în inimă creșteau copiii albi
tu ai râs
știi,
sunt femeia aceea excrescentă
în care iubirea e ușor desuetă
mereu înfierbântată, aproape turcoaz
și când mă las pe spate
punând acoladă deschisă
în dreptul respirației tale
limbile ceasului mângâie
poalele altor lumi
îmi crești mereu pe coapse
ca și o iasomie bătută
ca și o glicină
rochiile mele jasmin au femei înăuntru
și sunt acadele în sângele meu
însă tu nu ai timp.
013256
0
in ceea ce priveste a doua parte a poemului, stii-ul ala mi se pare fatal, prevesteste un loc foarte comun.