Poezii

colecționez rodii, cresc copii alintați sparg nuci în inimă sunt decisă albă, pe tocuri sunt sigură că lumea este o poveste de dragoste sau un ciorap rupt tocmai de aceea pășesc

DMDiana Manaila

0

0

ea întoarce inima cu faţa la perete el taie leandrul din spatele casei ea privește tăcerea cum sapă un loc potrivit pentru bulbi de orice nu mai există braţe cuvintele sunt legate la

DMDiana Manaila

0

0

am iubit am trădat am sădit albăstrele am pus pâine pe masă caligrafic am scris despre cum împletim inima ca pe un ciorap, pe față pe dos despre cum scrijelim poezie despre

DMDiana Manaila

0

3

avea o privire turcoaz din care priveam marea ca de la un balcon cu meduze linia palmei lui ca şi o rădăcină a inimii din care imi taşneau pescăruşi.

DMDiana Manaila

0

0

dacă ai să mănânci sâmburi de caise duminica în loc să te zăvorești în biserică să dai cu tămaie pe caii sălbatici clar ești anormal dacă te apuci să culegi păpădii la apus sigur ai farmece

DMDiana Manaila

0

0

câtă poezie poți să-mi iei, câta liniște ...tumultul câta toamnă plimbata invalid...într-un cărucior gol câta absență toate potecile cărnii într-un arămiu singular din care nasc poeme din

DMDiana Manaila

0

0

i-aș vorbi despre frunze, despre must despre cum râd hana și petru și diana ca niște oameni mari despre cum s-au decolorat locurile din care a plecat și despre cocori despre cum se adună

DMDiana Manaila

0

3

sângele meu curge cu mugurii, curge cu toporașii redevin o diană albastră, o diană-cer, o diană care ar putea să mai contureze desculță două trei poeme despre felul în care nu se iubește sau

DMDiana Manaila

0

1

când îmi vorbești în limba pietrelor și alte dialecte de lut eu umblu desculță în tine mă fac frumoasă nu îmi este teama să cânt, să fac piruete, să țopăi să întorc orele să împodobesc

DMDiana Manaila

0

3

am tăcut amândoi în toate diminețile în care oamenii plecau la serviciu cu haine putrede în jurul inimii cei ce nu se iubesc nu recunosc viața, îmi șopteai, cei ce nu se iubesc vânează oferte

DMDiana Manaila

0

1

nu am ce face cu o bucată de inimă din care ies furnici duminica mișună ca într-un insectar câteva urme ale unor bărbați minunați ce îmi scriau poeme până când inima mea bătea tic-tac și așa se

DMDiana Manaila

0

0

cartesența trebuia să se plimbe în picioarele goale printre cititori să aibă culoare de magnolie la pagina 7 hmm, cărțile ar trebui să înforească în librării, primăvara ce-ar

DMDiana Manaila

0

0

sunt oameni din care țâșnesc lilieci argintii ca niște păduri părăsite oameni pentru care se stă cu sfială la rând oamenii-lumină sunt oameni pe care îi guști și îi scuipi există

DMDiana Manaila

0

0

atunci când mă mișc îmi alunecă pe șira spinării toate orașele, apele, toți salcâmii locurile în care rochiile mele respiră mereu pe bias când ți-am atins umerii cu luna zemoasă zvâcnind în

DMDiana Manaila

0

1

eram o femeie calină zâmbetul meu avea mirodenii avea portocali înfloriți sânii sorbit-au apă de dunăre într-o zi am simțit sânge zvâcnind pe margine ca un gladiator *** la festival am

DMDiana Manaila

0

0

annushka o chema și inima ei avea un miros vișiniu purta un chip demn precum catedrala uspensky au stins lumina într-o zi și s-a dus nu s-a știut nimic până la mucenici când au ieșit

DMDiana Manaila

0

0

te prinde de mână o moarte ca și o soție care te cheamă acasă și taci simți că în inima ta s-au făcut padocuri pentru câinii turbați și mâna scrie pe malul dunării despre închisorile zilnice

DMDiana Manaila

0

0

se întinde de la mine la tine este o linie un orizont așa cum știm de la școală locul unde cerul se întâlnește cu pământul când mă pornesc spre tine simt cireși înflorind pe talia

DMDiana Manaila

0

9

și toată tristețea capătă o aură boemă literele îți intră în carne ca un JB ca o marihuana iar literele-s grele ca niște rafflesii ce înfloresc în mijlocul genunchilor tăi cei frumoși pe

DMDiana Manaila

0

2

deși în mine frigul crește ca o izmă sălbatică pătrunde odată cu gândul la tine înceeeet înceeeet iar tu dispari exact când ar fi trebuit să rămâi să faci focul în stomacul meu bocnă și să fie

DMDiana Manaila

0

2

monica bellucci sunt eu atunci cand mă iubești îmi crește o carne frumoasă și sâmbăta capăt miros de frezii cu vodka stalinskaya știi *** respir într-un furnal dantelat într-un oraș petrol

DMDiana Manaila

0

5

voi pleca din toate caietele tale în care mă rugai să așez liliac fraged pe ditirambi să împletesc stele în herăstrău să iasă poezia frumoasă ca o vocală zveltă, însprâncenată de dragul

DMDiana Manaila

0

8

că într-o zi îmi voi prinde genunchii în inima ta și voi crește acolo cuminte ca și o fetiță a cărnii tale am știut că într-o zi va pulsa în coapsele mele sângele care îți trebuia numai

DMDiana Manaila

0

5

eu sunt mereu aceeași îmi curge liliacul din umărul stâng simt o durere lungă în mijlocul venei ca un excavator știi, uneori brațele mele împrejmuiesc luna brațele mele ating

DMDiana Manaila

0

5