Claudiu Tosa

faci tot felul de lucruri.
pai ce lucruri? ca vrand sa faci textul cat m-ai concis l-ai chelit precum o pereche de oua goale in fata carora a bubuit o butelie.

nici prea explicit dar nici asa ca o tigara care se crede trabuc.

poeziilor tale le lipseste tocmai poezia. esti sincera, frumoasa si curata dar prea spui lucrurilor pe nume si le lasi sa penduleze foarte personal. ce inseamna asta ? de exemplu strofa 2, e cat de cat reusita dar sufera la capitolul continuitate. eu ca cititor, simt ca se rupe de restul strofelor. dar da, cel caruia i-ai scris cu siguranta stie exact ce ai vrut sa spui si unde bati, la fel cum si tu stii asta.

de asemenea o sa-ti spun sa incerci renunti la expresii de genul \'visare vesnica\'. ele suna foarte pretios si in general nu fac decat decat sa spuna acelasi lucru.

pe urma, strofa 3. nu e nevoie de ea, ceea ce scrii in 3 se subintelege din 2. nu e nevoie sa explici, ca daca explici unde mai e poezia ?

cam atat deocamdata, succes

vasile, de acum o sa-ti zic Maresal :)
cred ca textul asta e unul din cele mai bune scrise de tine.singurul lucru care nu prea-mi place cum cade este \"disimulându-și ura\".
in rest ce sa-ti mai zic, eu te citesc mereu, dar na, cu timpul asta ce sa-i faci, mai las si eu cate o amprenta in subsolul textelor tale din cand in cand.
stii ce-mi place la tine ? de fiecare data cand citesc ceva am senzatia ca va urma ceva si mai bun, si asa si este.din ce-n ce mai concis si mai bine.

sa nu fiu egoist. jipa mi-a recomandat eseul.

adica am luat teapa daca mi-am luat volumul laviniei?
eu am rasfoit pe net si mi-a placut si-am comandat. ma rog, teapa mea sa fie pan la urma:)

multa bafta & succes si sa iasa totul bine !

Mai Alexandra, eu zic ca e \"Crima!\" sa postezi atatea poezii intr-un timp asa de scurt, fara suparare :)

\"Cine isi recunoaste gresala
Nu o repara...insa constientiezeaza\"

Asta ar fi pilda textului tau, talcul mai bine zis, care de obicei trebuie sa se inteleaga si nu sa se scrie.Te exprimi prea \"verbal\" in ideea ca versurile tale nu dau de gandit, nu nasc intrebari, nu au fire de-a lungul carora poti simti sau merge cu mintea departe, ci doar iti prezinta un fel de tablou mort, de piatra, pe care-l privesti odata si cand iti iei ochii de la el dispare.

In al doilea rand asa cum ti-a spus si Lavinia in poezie nu sunt prescurtari si mai ales, corecteaza te rog greselile gramaticale.

Tine minte ca poezia nu inseamna \"RIMA\", ori textul tau e plin de rima fortata.

\"Degeaba recunosti
Daca nu accepti ce ai facut...\"

Eu ce sa inteleg de aici ? Cum adica recunosc dar nu accept ce am facut ? Adica recunosc ca am gresit dar nu accept ca am recunoscut ?
Te sfatuiesc sa nu mai scrii atat de multe texte si sa incerci sa introduci transparenta sentimentelor tale in poezie si nu ceata unor \"cuvinte\", pure \"cuvinte\" si goale.
Si in acelasi timp iti spun ce am mai zis si altora de aici de la \"atelier\", intra la sectiunea \"membri\" si citeste de sus in jos cate ceva de fiecare autor si fa o comparatie intre textele lor si ale tale.Nu trebuie sa scrii asemanator cu ei, trebuie altceva :) eu nu-ti spun, sper sa-ti dai seama singura :)
Craciun fericit si numai bine.

bravos.inainte nu-mi placea aproape deloc ce scriai.acum vad ca mereu scrii ceva mai bun si mai interesant din text in text.pot sa zic ca ma numar printre cititorii tai fideli :)
nu stiu de ce nu-mi placea inainte dar stii tu, conteaza prezentul :)

eu îmi vărs lacrima într-o cruce

ma bucur foarte mult. cartea romaneasca zici ?
mult mult. merita. vreau sa spun, textele andiei merita o editua precum cartea romaneasca. a fost o vreme in care i-am tocit foarte mult pe radu tudor ciornei, pe andia, pan, cosmin dodoc. toti acesti autori cred c-ar merita sa apara la CR.

camelia cred c-a facut o prezentare super ok. ma bucur ca apare si coperta mai ales. felicitari

cine zice ca a fost neaparat o gaina sau un ou?

cand am citit m-am gandit la alina mihai, apoi am dat scroll si pac, surpriza, e si ea pe aici. pai ce sa zic, e un pic in stilul ei, ea insa scrie mult mai concis si pare foarte perfectionista oricum. textul tau ar putea fi redus cu cateva versuri din marimea actuala. caci in astfel de scrieri, daca descrii prea mult, impactul finalului scade. final care desigur, in cazul de fata, mi s-a parut de bun augur.

pot afirma cu certitudinea subiectivitatii de care ma pot face vinovat, din umila perspectiva a unui cititor amator, urmatoarele:

- textul pare (acest cuvant nu este sinonim cu este) scris de o mana complet imatura. subtitlul complet fortat si nejustificat (trimiterea la orgasme) in raport cu continutul textului ne poate duce cu gandul la faptul ca avem de-a face cu un autor complexat de varsta, care incearca din rasputeri sa fie la moda dar in acelasi timp nu vrea sa renunte nici la clasicele principii inoculate.

doar in acest fel, eu, personal), imi pot explica minimele insertii cu tenta sexuala (fara finalitate sau prea mare legatura cu continutul) din toate textele postate de autoare.

mai pe intelesul altora: autoarea scrie ca cineva care umbla cu hustler-ul in geanta, lasa sa i se vada coperta in metrou de catre ceilalti (pentru a fi perceputa - in ciuda varstei si a aspectului fizic - ca o middle age chick inca buna, sexuala, sociabila, care nu o face numai in pozitia misionarului si nu are nimic impotriva sexului oral si a apucaturilor cu tenta bdsm) insa in realitate, nici macar nu deschide vreodata revista aceea. un fel de mesaj in genul: priveste-ma, sunt serioasa, dar pot fi si rea.

textul acesta (tin sa subliniez ca fara legatura cu autoarea) m-a facut sa ma gandesc in general la oamenii aceia tristi si singuri, cu o pauza enorma intre momentul prezent si fosta lor viata sexuala, diletanti, proveniti din zone unde cultura se limita la atomii de saliva surfand pe silabele preotilor la slujbele de duminica, posibil chiar virgini la varste destul de inaintate, complexati de anume aspecte sociale sau intime, cu stima de sine scazuta si care la nivel inconstient considera ca nu prea au realizari in viata, fara copii sau cu copii cu care nu relationeaza corespunzator, in care, la varste foarte inaintate s-au trezit la viata pseudourme hormonale datorita frustrarilor acumulate de-a lungul timpului, a refularilor si a declansarii timpurie a sclerozei, care brusc si inexplicabil (de aceea nici nu ar putea recunoaste vreodata) simt imensa nevoie de acceptare si apreciere din partea celor din jur a oricaror porniri si comportamente - lucru ce poate deriva din urmarile unei vieti exagerat de infranate care la nivel fiziologic si psihic simt nevoia sa-i puna capat (ce-i drept la o varsta mult prea tarzie) - sau, pur si simplu, acest text ma face sa ma gandesc la oamenii penibili si atat. care nu-si cunosc varsta, infatisarea, locul, care in realitate nu sunt culti (sa nu fiu inteles gresit, cultura nu e o conditie sine qua non pentru supravietuire) , nu se prea pricep la nimic, ci sunt mai degraba perfizi si lasi, in sensul ca prin fel si fel de tertipuri specifice configuratiei sociale incearca sa se faca acceptati si apreciati de catre ceilalti incercand sa o faca fie pe ziaristii, profesorii, politrucii, scriitorii, istoricii, s.a.m.d. genul de oameni carora le recomand cu toata caldura terapia.

textul de fata si in general textele autoarei mi se pare complet inutile, dincolo de limita derizoriului. ele nu vizeaza imagini poetice obiective, nu le fixeaza si nu le descriu si nici nu realizeaza raporturi de interdependenta intre ele. sau macar de ar fi inteligenta. sau macar de ar exploata imagini suprinzatoare. sau macar de ar fi ceva minimalit la mijloc. nimic. pur si simplu, periplul poetic al autoarei pare mai degraba reflexia imaginii unui adolescent mahmur care alearga la 5 dimineata la costinesti cu o sticla de bere in mana si cu una de vodka in cealalta, fericit ca a luat bacul cu 8 iar la romana scris 9 (ignorand complet ca pe parcursul intregii probe a copiat din cartea pe care o tinea pe coapse, sub banca).

ca si concluzie: acesta, pentru mine, e un text de atelier, penibil si lipsit de orice valenta poetica. autoarea va veni sa hihihi si sa hehehe probabil, dar, nu intotdeauna reactiile noastre insotite de ironie si aparenta inconstienta reusesc sa schimbe realitatea. de fapt, aproape niciodata nu o schimba.

ce mai faci marinare ? bucuresti? parca aveai trecut constanta la pagina de autor. te-ai mutat in bucuresti ? fara doar si poate ar trebui sa bem o bere atunci.

in ceea ce priveste poemul tau, iata ce cred. l-ai mai putea lucra putin. are vreo 3 locuri in care cursivitatea sa se pierde. si e pacat ca-s unele imagini frumoase iar starea generala e destul de ok, plus imaginea din final.
imi place debutul, foarte cuminte si descriptiv pe alocuri, cu un aer seminostalgic.
iata o alternativa care pentru mine cel putin suna mult mai bine (ca aranjare) decat ceea ce ai pus:

"o lumină albă, lăptoasă
se prelinge în dimineața nefirească și calmă
peste câmpul verde murdar
și plaja înecată de alge.

zilele care trec
peste orașul blond
cu furnale dezafectate
nu-ți mai spun nimic

privești prin toate aceste lucruri
ca prin spectre venite din alte lumi
simulând o mângâiere albastră

un căuș de lumină
scăldat în apele durerii
impregnând aerul spongios al urbei
in baloane de săpun parfumat

și trupul îți cedează
emanând un miros specific
ultimelor clipe de conștiență
înainte ca lama ghilotinei
să-ți reteze grumazul"

desigur, s-ar mai putea face ceva modificari dar, asta mi se pare o forma mai in regula.

si mie mi-a placut, e un fel de emotie prelungita, ca un elastic, care insa pe cat se intinde pe atat devine mai puternic.

motto:

\"Ioane, stii care-i treaba?/ O sa te omoare baba!\"
( titlu de epigrama de dumitru cioaca-genuneanu )


Va marturisesc cu disperare:
e de fapt o trambulina bustul genial,
si sa-mi fie cu iertare
dar se executa numai triplu salt mortal!

strofa vroiam sa spun. m-a zgariat pisica si am dat enter ca ma grabeam s-o prind.

daca pe alocuri am avut un pic senzatia ca te-ai lungit putin, finalul a meritat. are un mic aer stanescian dar atat cat trebuie, o sensibilitate deloc exagerata si ce-mi place este ca succesiunea metaforelor si imaginilor are o logica, nu mizezi pe intertext si nici nu te lovesti de el din greseala. foarte misto

nu cred ca e 'se incoarda'.

scuza-ma, dar imaginea cu copilul din plastilina care suge lapte si e cat un mormant mi se pare teribil de groteasca si psihopata.

"aveam o minge de foc. o loveam de pământ și provocam cutremure aurii. luam bucăți din lună și tropoteam cu ele pe scările blocului"

e singura chestie pe care pastra-o si cu care as face altceva. restul e complet fracturat, fara legatura si sens din punctul meu de vedere. iar finalul cu poetul mort pentru care va iubeati... nici marimar sau sarmana maria nu ar fi scos asa ceva din ea.

"părul tau mirosea a iarnă
și a bomboanele de brad
dintr-un cămin fără șemineu și obloane
în mână aveai un creion, dintre acelea fără gumă de șters
decretând ce e al tău ce e res nullius
ce ar mai putea fi al nostru"

atat i-as face primei eu primei strofe, numai atat.
citindu-te invers, de la ultimul text postat pana la acesta, pot spune foarte increzator ca acest poem e cel mai bine scris. este foarte cursiv si natural, povestesti ca un mic andersen manat de viziuni interioare si nu de dorinta arzatoare de a scrie. ritmul nu sufera deloc, timpul povestirii nu se schimba de o mie de ori iar ce e foarte important, chiar spui ceva. iti recomand ca din cand in cand sa mai revii la acest text, sa-l citesti, apoi sa arunci o privire si pe ceea ce ai mai postat recent. diferenta o face lejeritatea si naturaletea cu care ai scris si lipsa metaforelor bombastice, a comparatiilor temerare ce includ chestii de genul moarte, dumnezeu, etc. ultima strofa e foarte reusita.

pana la sfarsit poezia ta pastreaza un fel de aer misterios ca sa zic asa. insa e prea previzibil, hai fa-i ceva ca-i misto, fa o poanta sau o chestie, un efect-cauza ceva ca-i pacat.
:)