Poezie
res nullius
1 min lectură·
Mediu
părul tau mirosea a iarnă
și a bomboanele de brad
dintr-un cămin fără șemineu fără obloane
în mână aveai un creion, dintre acelea fără gumă de șters
decretând ce e al tău ce e res nullius
ce ar mai putea fi al nostru
a fost un moment în care
torceai în somn un cântec al nimănui
strângând perna moale și supusă
până la ultima suflare
până la ultima pană
cu care ai scris,
ai cântat
și pe care ai pus capul
noapte de noapte coboram până la chioșc
după un plic de oxitocină,
să-l torn în ceaiul tău negru, în apa de la robinet
așa cum te-am surprins și pe tine
într-o dimineață
cum ani de zile ai hrănit inocența
presărând lapte praf
în ceașca mea de cafea
de ieri am început să cred
doar în sărbătorile pe care le aleg
dintr-un calendar nereformat
cu ochii închiși mușcând dintr-un măr
012508
0
și a bomboanele de brad
dintr-un cămin fără șemineu și obloane
în mână aveai un creion, dintre acelea fără gumă de șters
decretând ce e al tău ce e res nullius
ce ar mai putea fi al nostru"
atat i-as face primei eu primei strofe, numai atat.
citindu-te invers, de la ultimul text postat pana la acesta, pot spune foarte increzator ca acest poem e cel mai bine scris. este foarte cursiv si natural, povestesti ca un mic andersen manat de viziuni interioare si nu de dorinta arzatoare de a scrie. ritmul nu sufera deloc, timpul povestirii nu se schimba de o mie de ori iar ce e foarte important, chiar spui ceva. iti recomand ca din cand in cand sa mai revii la acest text, sa-l citesti, apoi sa arunci o privire si pe ceea ce ai mai postat recent. diferenta o face lejeritatea si naturaletea cu care ai scris si lipsa metaforelor bombastice, a comparatiilor temerare ce includ chestii de genul moarte, dumnezeu, etc. ultima strofa e foarte reusita.