Claudiu Tosa

femininul din strofa 2 m-a bagat in ceata.

Textul are intr-adevar o nuanta personala, care dispare de la versul 7 pana la sfarsit. De acolo se rupe si devine cu adevarat poezie, reusind sa creioneze o imagine foarte frumoasa, credibila si sensibila. E ca un fel de stop cadru pe o realitate cotidian-emotionala de efect.

Un poem grozav de la inceput pana la sfarsit. Un pic diferit de stilul tau (sau poate doar diferit un pic de ceea ce postezi de obicei) dar totusi autentc, frust si fluid. L-am citit imediat ce l-ai postat si din nou acum, dupa ce am terminat o sticla de kraken black, iar efectul este acelasi. Felicitari, e cu siguranta mai mult decat /ganduri/.

Nu te lasa prins in capcana. Cand spui Visan, spui Caragea cel putin 50%, crede-ma.

Visan cauta atentie. Cu orice pret. E in stare sa spuna orice. Pentru asta traieste. Sa fie in mijlocul ei cu orice pret, din orice motiv. La fel ca_Caragea. De aia ei doi se completeaza perfect si merg mana in mana. A disparut Visan, a disparut si Caragea. A revenit Visan si posteaza un pic, fara nivel, si-a repostat si Caragea 200 de texte si ne explica cum ne urmareste cu dragoste din umbra (sub pretextul ca a zis el mai demult ca isi pastreaza 200 de texte de fapt, desi le stersese pe toate initial si scrisese la biografie retras definitiv - apropo a facut asta de vreo 12 ori in ultimele luni).

In acelasi timp, nu doar ca sunt in cautare de atentie, dar au si foarte mult timp. Numai cineva fara ocupatie poate sa o arda-n telenovele de astea obosite care au la baza mitomania, grafomanismul si cultul propriei personalitati. Visan si Caragea sunt in perfecta coordonare cand vine vorba de actiuni si inactiuni. Sa nu ai niciun dubiu. E o mascarada pe care au pus-o impreuna la cale treaba cu revenitul lui Visan, ulterior si intoarcerea lui Caragea, aparenta lor cearta, impacarea s.a.m.d. Totul pentru atentie si coagularea unui grup mai mare, in care au incercat sa atraga cativa dezorientati pentru a crea impresia unei majoritati.

Caragea pana acum vreo 2 ani nu rezista mai mult de o luna aici, pentru ca erau multi oameni prin zona si era pus la punct pe oriunde se ducea. Insa dat fiind faptul ca a scazut traficul, multi au plecat, a gasit de cuviinta ca dupa 20+ ani de incercari esuate in care s-a facut constant de ras, sa vina sa se /impuna/. Ca in bancul ala, cel mai smecher din parcare dar parcarea e goala. A considerat ca e momentul lui. Doar ca s-a lovit de cateva ziduri.

P.S:

IPurile se pot detecta, insa in functie de conexiune, e posibil ca ele sa fie dinamice si sa se schimbe singure foarte des. Ceea ce nu ajuta.

Dar poate fi programata o functie care pe baza combinarii unor caracteristici detectabile a dispozitivelor folosite de catre un utilizator sa genereze o amprenta unica detectabila chiar si atunci cand IPul se schimba. Radu se pricepe foarte bine, o poate face.

Problema lui Caragea e alta si nu are de-a face cu empatia, desi si-a legat ultima de gat ca pe bolovan si ameninta ca sare in mare in timp ce-o tine-n brate. Nu sanctionarea ta, ci efectul ei e problema lui: anume faptul ca nu mai puteti merge brat la brat ca indragostitii pe unde aveti chef sa generati fie scandal fie sa va sprijiniti ca fratiorii ba in una ba in alta. Aceeasi regula e valabila si pe axa Caragea-Papadopol. A disparut Caragea, a disparut si Papadopol.

Trebuie sa va bucurati totusi, rareori mai intalnesti in ziua de astazi trei oameni aflandu-se intr-o asemenea simbioza. Va propun sa mergeti la Institutul de Cercetare in Parapsihologie Stanford si sa va lasati studiati.

Ma retrag din pactul de mai sus. Mitomania, egocentrismul patologic si exercitiul agresiv de relativizare a normelor de bun simt sub pretextul fals al empatiei, alaturi de deschiderea la dialog simulata si modestia falsa sunt chestiuni pe care nu le-ai abandonat ci le-ai deghizat in discursul bunelor intentii, tot pe premisa cultului propriei personalitati.

Tie cand iti inchide cineva gura incepi sa il cauti pe Dumnezeu si sa te victimizezi. Problema e ca victimizarea ta are loc intr-o maniera atat de agresiva, incat ajungi sa ti-o iei si mai tare decat ai fi putut initial s-o primesti.

Dar cand apare cel putin o persoana care iti tine spatele, pui in scena in mod exemplar bancul cu soarecele si elefantul in care primul spune /Ce tare tropaim noi!/.

In alta ordine de idei, cuvantul rusine zbatandu-se sa iasa din gura ta seamana cu un fel de pepene rosu de 10kg pe care tu chiar crezi ca printr-o simpla expectorare il poti scoate afara.

Bogdan e nerusinat, intr-adevar, nu doar ca te-a primit inapoi pe site cand existau toate motivele sa ramai acolo unde te-a trimis Eugenia, dar ti-a mai dat si 120. Ce ai facut dupa e vizibil prin comentarii si texte. Unele din ele crezi ca sunt ascunse, dar nu-s. Pe langa asta, te-ai mai apucat sa mai si infigi cutitul in spatele celor care au fost ok cu tine. Ca pe urma sa ce? Sa iti aplici singur stampila autovictimizarii sub egida penibilitatii in conjunctie cu complexul de inferioritatate si mitomania, si ulterior sa insinuezi ca ceilalti sunt vinovati de esecul tau. Nu mai fa din problemele tale problemele altora.

Inteleg ca prietenul tau de palinca sau vin (depinde unde va vedeti, la Oradea sau la Constanta), Ionut Caragea, se plange ca ai fost /pedepsit/ prea aspru. Cam multa ipocrizie pentru cineva care s-a folosit de tine cu orice prilej prin comentarii si texte, incercand sa te transforme in buretarul sau personal de serviciu, ca ulterior sa pozeze in aparatorul tau.

In anumite asociatii si comitete, chiar si in sindicate, se obisnuieste ca in afara de membri din administratie cu drepturi depline, sa se desemneze si membri /de rezerva/ care au statut temporar. Cand cineva se imbolnaveste, sau are nevoie de o pauza, vine altcineva si il inlocuieste o vreme. In cazul de fata, pentru ca nu imi pot imagina ca ai putea face un pas inapoi definitiv, ci cel mult temporar, ma ofer sa te inlocuiesc. Ma autopropun editor temporar. Ba chiar ma autopropun si editor full daca e loc - chiar cred ca e nevoie diversitate si mai cred ca in acelasi timp nu e corect sa fii mereu singur in toata treaba asta.

Cat despre colegii din triunghiul amoros cu specific patologic, nu mi-as face griji. Daca stau bine sa ma gandesc, intr-o luna de polemici, cat tu ai fost off (in vacanta probabil) le-am stricat joculetele atat de bine incat au ajuns singuri la concluzia ca sunt editor. Vreo 3 saptamani, cat ai fost plecat, au curs multe comentarii catre mine, Claudiu editorul, dar si texte scrise de Visan, in care eram intrebat daca ne putem impaca, daca ii mai tolerez, ca totusi functia ma obliga sa fiu intelegator fata de ei, etc. Nu stiu daca ai citit textele si comentariile alea, dar era isterie la cote maxime in /Tabara de mitomanie si grafomanism/. Ulterior Caragea m-a intrebat daca vad vreo sansa de reconciliere, i-am spus ca nu, asa ca si-a sters tot si a mers fuguta la Radu sa ii spuna ca eu, Claudiu editorul, il dau practic afara de pe site. In mod evident Radu a infirmat presupusa mea pozitie de editor, moment in care atat Caragea cat si Visan au derapat in niste feluri mizerabile la adresa mea pentru ca au vazut in raspunsul lui Radu un fel de gir pentru longevitatea lor aici. Dar nici atunci nu m-au intimidat.

Asa ca daca tot i-am speriat atat de tare incat se rugau prin comentarii si texte la Dumnezeu sa ne impacam si restul tacamului, de ce sa nu fie pe bune? Din pacate nu pot afisa CVul public, dar am o experienta si rezilienta incredibila in relatiile cu persoanele... speciale.

In incheiere iti mai spun ceva. Nu m-am nascut ieri: cine crede ca revenirea lui Visan urmata de intoarcerea lui Caragea reprezinta o intamplare se inseala amarnic. Au pus in scena un teatru pentru prosti in care initial s-au prefacut ca nu se cunosc, s-au spurcat unul pe altul o vreme, apoi au (re)devenit cei mai buni prieteni. In mod ironic, desi Visan e cel care pretinde ca sufera de Alzheimer, Caragea e cel care chipurile vreo 3 saptamani nu l-a recunoscut. De la 3 saptamani de jigniri, atacuri la persoana ale lui Visan catre Caragea, inclusiv amenintari cu bataia, deodata s-a intors roata si ii facea prin comentarii practic manichiura, pedichiura, ii aducea micul dejun la pat si restul.

Deci, daca pot sa te ajut cu ceva, sau daca pot ajuta siteul cu ceva, ma implic cu placere.

Eu vad lucrurile un pic diferit. Sau poate nu foarte diferit. Evident ca exista grupuri de oameni care impartasesc afinitati si care, vrand nevrand, se coaguleaza in forte colective mai mult sau mai putin vocale. A fost dintotdeauna asa si e in realitate un avantaj sa stii ca X persoane au o preferinta pentru stilul Y, B persoane pentru stilul Z si tot asa. Face siteul mult mai usor de navigat. Nu asta e problema. Ceea ce nu e in regula este cand se abdica de la niste principii elementare de comunicare si bun simt. Dau ca exemplu activitatea recenta de pe site a unui grupulet de 3 persoane care mai avea un pic si crestea la vreo 5:

- se comentau aproape non-stop unii pe ceilalti.
- scanau cap-coada lista de texte si aproape in subsolul fiecarui text apareau de mana, incercand sa isi impuna punctul de vedere sustinandu-se unii pe altii indiferent ce si cum li se raspundea.
- cand textul unuia dintre ei primea 1-2 comentarii critice pertinente, pac unul din ei sarea cu steaua si explica cum textul ala pare scris de Eminescu (dar cu o luna in urma spunea ca recentul lui prieten e o varza literara si un zero talent literar)
- apareau aproape frecvent impreuna in subsolul a diferite texte nu pentru a polemiza ci pentru a pune pumnul lor in gura altora.
- aruncau la foc automat pe niste texte extrem de slabe cu vorbe de genul /l-am intalnit pe Celan aici/, apoi se duceau pe texte pe care nu le intelegeau si incepeau sa se certe pe numerele de silabe dintr-un vers sau pe lungimea unor titluri cu insusi autorul, pana ajungeau la atacuri urate.
- pe urma unul din ei zbiera isteric in comentarii pe banda rulanta ca nimeni nu are dreptul sa ii critice textele dar nici parerile pentru ca (1) /detractorii/ nu au biografia completa sau nu au publicat vreodata, (2) el are deja multe likeuri pe Facebook la textul respectiv, (3) cativa critici literari i-au spus cat de genial este, (4) el a publicat multe carti.
- respectivii au intrat in polemica cu cineva, nu le-a iesit, apoi au mers la adminstratorul siteului mintind ca cel cu care s-au luat in gura i-a pacalit ca el ar fi editor... (ca tot vorbeam acum ceva vreme despre delatori)
- ca solutie de urgenta pentru salvare in scandalurile pe care tot ei le porneau veneau ulterior cu chestii de genul Doamne ajuta-ne sa ne impacam, iau pastile sunt pe moarte iertati-ma, s.a.m.d
- pe Leo au ajuns sa il jigneasca si sa isi bata joc de el pentru ca spala vase intr-un restaurant
- altcuiva, cu care nu le-a mers in polemica, au inceput sa ii ia textele vechi la comentat cu intentia foarte clara de a mobbui si jigni persoana, mergand pana la a afirma ca spera sa afle mai multe detalii despre om din texte, ca sa se poata /ocupa/ de el mai bine.

Eu chestiile astea, in 20 de ani pe poezie.ro, nu le-am vazut decat anul asta in perioada Visan-Papadopol-Caragea. Ca ei se iubesc si se /pretuiesc/ e una, dar cand pe la spate pregatesc un fel de revolutie menita sa confiste dreptul la libera exprimare si vor nici mai mult nici mai putin sa puna mana pe locul asta din niste frustrari personale, atunci nu mai e amuzant.

Intr-un fel e ca la fotbal, Bogdan, ne impartim in cate echipe vrem si avem cand dueluri 1 to 1, cand batalii colective, cand batem penaltyuri, s.a.m.d dar respectam regulile, altfel ne luam galben, rosu, sau zburam complet din fotbal.

Mi se pare o comparatie buna.

Cat despre subiectul inepuizabil al iertarii... cum sa ierti pe cineva care in ciuda faptului ca i s-a atras atentia de N ori, in ciuda faptului ca a mintit deliberat, jignit, s.a.m.d, avand in spate si un istoric cu aceleasi apucaturi, persista, ba chiar considera ca e mereu nedreptatit? Nu e nimic de iertat acolo, ci de curatat cu domestos.

poezie.ro a avut la un moment dat si rivalitati regionale, nu intru in detalii ca nu are rost, dar niciodata standardul nu s-a dus atat de jos.

De polemici si situatii incomode nu ai cum sa fugi. Le gasesti peste tot. Ideea e ca unii nu au limita si o cauta cu lumanarea. Si daca tot insista in cautarea lor, e bine sa o si gaseasca dupa parerea mea.

mi se pare pura ipocrizie dar si lipsa de respect din partea ambelor persoane.

Ipocrizie - pentru ca daca ai ceva de spus o faci aici, nu acolo unde cel de care te iei are minime sanse sa vada si sau sa spuna ceva.

Lipsa de respect - pentru ca daca tot inghiontesti pe cineva ai putea macar sa te asiguri ca persoana respectiva are drept la replica in spatiul destinat discutiei (respectiv sub textul aflat in locul cu pricina).

Facebook nu e spatiu privat, ci public.

Dar daca tot le place Facebook atat de mult de ce nu ii ajuta nimeni sa se mute acolo cu totul, ca locul asta nu pare sa le mai satisfaca asteptarile.

Altfel spus, ne punem strap-on si ne dam cocosi intre gaini atunci cand adevaratii cocosi nu-s prin zona.

O spun cu toata sinceritatea: s-au aciuat pe poezie.ro niste personaje extrem de toxice al caror stadiu developmental nu depaseste limita inferioara al infantilismului patologic si care, prin excelenta unei infatuari reziduale, se comporta de parca au contract contracost cu locul asta care trebuie sa le garanteze anumite drepturi, de parca ar fi la azil unde au masa si cazarea asigurata. Cu toate astea, chiar si de la azil poti sa zbori cu tot contractul tau daca nu respecti niste reguli de bun simt - sa nu mai vorbim de regulament. Altfel spus, cred cu tarie ca din lipsa posibilitatilor financiare unii, in loc sa apeleze la sedinte de psihoterapie sau psihotrope, confunda locul asta cu terapia alternativa, moca. Mai bine ar bagata degetele in priza intermitent, poate socurile ii ajuta.

Bisericuta triunghiulara de interese de la Constanta pe care ai spart-o a fost o prima dovada a prototipului asta de indivizi care s-au aciuat pe aici. Momentan a mai ramas o singura latura din acel triunghi aici, dar nu ii dau mult timp, cu toate minciunile si milogelile pe caz de boala si alte prostii pe care le debiteaza.

In alta ordine de idei stimata doamna Chindea era o aspiranta la acel triunghi Caragea-Papadopol-Visan, visand sa-l transforme in patrat roial.

De altfel, doamna Chindea m-a facut nici mai mult nici mai putin caine si mojic aici:

https://beta.agonia.eu/post/14172889-scrisoare-de-retragere-si-totodata-de-multumire-adresata-domnului-claudiu-tosa

necerandu-si nici macar scuze dupa ce i-am atras atentia ca ceea ce a scris e in realitate o insulta si o gratuitate mizerabila. Dar doamna incerca sa fie... empatica fata de doamna Papadopol. Scopul scuza mijloacele (cica).

Cred ca unii sunt nascuti pentru conflict totusi.

E corect, criticul nu e neaparat si artist. Dar nici autorul nu e neaparat un geniu. Asadar, sa revenim totusi cu picioarele pe pamant.

dar e o pasareasca. Nu pot rezona cu asa ceva mai ales ca in aproape toate textele procedeul asta e omniprezent. Deja simt ca il citesc pe Razvan Rachieriu. El facea acelasi lucru dar pretindea ca scrie filosofie.

Stefan pare sa faca un trend din a te scarpina cu mana stanga prin spatele capului, la urechea dreapta. Chestie care face textul si mai neclar dar in acelasi timp ofera autorului pretextul grozav de a-l descrie ca fiind misterios, plin de sensuri si restul paletei.

Acus apare careva sa ne spuna ca aici e de fapt Celan sau Ion Caraion si suntem noi pe langa.

sa-ti traiasca baietii!

Te-am intrebat pentru ca si eu am unele banuieli/indoieli si eram curios daca ceea ce ni se pare individual seamana in vreun fel :) Nu le spun nu pentru ca nu doresc sa lezez pe nimeni, ci pentru ca ceea ce stiu nu pot dovedi, dar asta nu inseamna ca nu e adevarat. Poate insa la un moment dat vom vorbi.

Numai bine

indoiala fata de ce? nu inteleg nici ce vrei sa spui, cu atat mai putin ceea ce doresti. Intrebarea mea e una normala pentru ca repet, chiar nu inteleg la ce anume te referi. Nu exista nimic in spatele curiozitatii mele decat nevoia de a intelege ce anume te deranjeaza si ce nu ti se pare in regula.

defineste putred

My Neighbor Totoro