adio prieteni dragi cu fulgarin și ureche internă, dar pe curând la mandalika!
în japonia plouă cu găleata, sayonara tamagotchi, o sută
douăzeci și cinci de milioane strâng în pumn câte o petală
din cireșii de altădată, îmi privesc iubita în ochi, e momentul
să ne tulburăm din nou, profitând de armistițiul de la motegi
și să ne reamintim că dacă nu am fi noi amintirile noastre ar
apune, s-ar prăpădi iubiri, crime din pasiune, gemeni embrionari
și-ar mânca doppelgangerul , blonde de platină s-ar prăbuși
din vârful toboganului mic, cât de importanți ne suntem unul
altuia și prin noi, ne confirmă profesor miyagi, lumii întregi, esteticii
poezie.ro care aparent se duce pe pluă, și pisoilor de lapte înfiați
cu certificat de autenticitate în regulă și în trei culori din mânuța
lui morioka san. o brunetă cu pantalonași scurți mulați și tocuri ne aduce
steagul alb să ne semnăm, eu pe ea, ea pe mine, sau eu pe mine și
ea pe ea, ce mai contează acum... plouă în continuare, dar viața se reia,
la montaj un neamț pripășit în țara soarelui răsare va decupa cu precizie
interludiul nostru sentimental. plouă în continuare, s-a luat decizia
să nu se mai reia nimic, am fost mințiți, înșelați, îmi iau iubita de mână
și trecem pe lângă directorul de la control, îngenuncheat, ascuțindu-și
catana solingen cu piatra lunii. no mercy for the dying, ne întoarcem iar
fiecare în ampula lui, murături de complicat imaginarul cu evocări din trecut
ce își vor savura trist până pe 15 octombrie, la mandalika, abstinența
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Geana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 245
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Geana. “adio prieteni dragi cu fulgarin și ureche internă, dar pe curând la mandalika!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-geana/poezie/14174197/adio-prieteni-dragi-cu-fulgarin-si-ureche-interna-dar-pe-curand-la-mandalikaComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CTCat priveste hotararea de a te retrage, e ca si cum renunti dimineata la cititul unui ziar care combina Catavencu si Parnasul. Desi la prima vedere poate util, in sensul ca ai putea face altceva cu timpul respectiv, sunt sigur ca totusi ti-ar lipsi lectura respectiva.
EȘEu am apucat sa fac murături cu mama: castraveți, gogonele, ardei. Zilnic le mănânc din mers.
In RM exista o dorință să ne debarasăm de englezcisme și rusisme.
No mercy for the dying ar fi singura replica de tradus in romana.
In rest, textul este superior curentului devastat in care s-a prăbușit peste noapte L.Ancuta.
CT- Spirited Away
- Howl's Moving Castle
- Ponyo
- Arrietty
Nici nu mi-as putea imagina viata fara bucatile astea 4 :)
CT
ELCu riscul să îmi mai iau un cap în gură afirm că ești un adevărat moderator al acestor participanți ai motocrosului agonic și literar...
Câte o dată o cursă se mai oprește din cauza timpului care chiar este nevaforabil dar nimic nu îi poate opri pe participanți și spectatori să aștepte micile sau glorioasele viitoare victorii de pe turnante, chiar înainte de linia de sosire...
Cu stimă pentru creațiile tale!
NM
F-
E foarte usor sa vezi mai multa ironie decat in realitate este, sau mai multa seriozitate decat exista de fapt. Cu toate astea, asta e un text care le balanseaza pe ambele foarte bine. In centru pare sa fie fugacitatea existentei, a sentimentelor si amintirilor. Spre exemplu mie, /in japonia ploua cu galeata/, imi indica o posibila tristete asociata cu despartirea sau schimbarea. Apoi ciresii si gemenii embrionari ce-si mananca doppelgangerul adauga o simbolistica a identitatii, dualitatii si auto-consumului. Cu toate astea, textul nu este doar o simpla meditatie melancolica. De exemplu elementele de juxtapunere culturala - Japonia, tamagotchi, profesorul Miyagi, si neamtul in /tara soarelui rasare/ - sugereaza mai degraba o coliziune a culturilor. Cat priveste figura lui Miyagi este pentru mine o prezenta ironica dar de efect. Poemul dezvolta o intreaga panorama a interconexiunii vietii. Ca tot am vorbit de juxtapunere: /sayonara tamagotchi/ - ultima e o jucarie electronica din anii 90, care e juxtapusa cu expresia japoneza formala de ramas bun, lucru care poate fi vazut ca o ironie datorita combinatiei dintre ceva traditional si ceva modern si posibil trivial, sugerand o anumita superficialitate sau un element tranzitoriu in cultura moderna. Lucru care ma duce cu gandul ca de fapt textul ar putea fi foarte bine predominant ironic la nivel general sau cu privire la un anumit personaj de exemplu. Mai ales daca ne raportam la aluzia catre textul lui Liviu (plua), Miyagi, certificatul de autenticitate al pisoilor, s.a.m.d si cu atat mai mult cu cat sectiunile *aparent* lipsite de sens sau inconsecvente, precum juxtapunerea unui neamt in Japonia sau a directorului /ascutindu-si catana solingen cu piatra lunii/, pot indica lipsa de coerenta si claritate cu privire la atitudinea cuiva. Ma rog, sa spunem ca e un text de tip puzzle cu desene pe ambele parti ale pieselor. Il poti forma in doua feluri. Lucru care ma face sa imi placa si mai mult.