de-a lungul trupului

această imagine: „genunchii au a rugăciunii formă”. Și dacă restul nu ar avea nici o valoare, ceea ce nu e cazul, măcar pentru această imagine e de luat în seamă sonetul! Spor la scris, Ștefan!

mulţumesc!

Este cea mai reușită scriere, pe tema literară a operei și artistului. Este și poem filosofic, și sonet, și psalm modern. Fiecare vers așterne tainei de a fi și de a tot crea umbrele adevărului intrezarit la modul artistic.

Cea mai reușită strofă Este, după mine, cea de-a doua.
Tot textul este de pus în ramă, felicitări. Nicio parte slabă. Perfect!

E vorba de un compromis care mie nu îmi place. Nu cred că totul devine scuzabil din dorința de a scrie sonetul perfect. Cum e și cazul tău. Contorsionism gramatical și inversiuni la tot pasul, dar și lingual. Pentru ce? Curent continuu și alternativ la creieraș ca să ce?

Iată în cele ce urmează atrocitatea:
„şi din tenebra traiului bea rază.
urcând găseşti al zării monolit
în ochii idealuri ce păstrează
la masa căror gândul e poftit.”

La masa ale căror gânduri e poftit - acesta este acordul corect.

Dragoş, mulţumesc!

Domnule Geană, cu tot respectul,
de data asta m-aţi dezamăgit...
Aţi transformat pagina mea
într-un teatru de rozboi cu Dragoş...
Eu nu mă bag, dar puteaţi să-l atacaţi în altă parte
nu aici din moment ce poate bănuiaţi că vă stimez mult...
Iar chestia cu contorsionismul liric e clar
doar o chestie căutată ca să-i daţi peste nas lui Dragoş...

'război'

căror idealuri
nu
căror gânduri...

nu lua în seamă. Chestia cu inversiunile și acel zis „contorsionism”ți-am semnalat și eu, până am înțeles că face parte cumva din stilul tău. Și, fără să vreau să fac vreo comparație, Arghezi are niște fracționări de limbă și contorsionisme cum n-am mai întâlnit la nimeni altcineva din poeții lumii. Și Arghezi se învață la școală. Se fac chiar analize sintactico-morfologice pe astfel de contorsionisme ale lui, și fără să fie urecheat de elita literară. Poate să ne placă sau nu astfel de curgeri literare, e irelevant pentru proba timpului la care este supusă opera oricui. Totul este să fim onești față de spiritul propriu. Scrie așa cum simți tu, cum îți dictează Dumnezeul din tine! Nu cred că Arghezi sau alți mari poeți de pretutindeni au cerut voie cuiva cum să-și exprime emoțiile și viziunile.
Restul, zise fratele Eminu, „ce e val ca valul trece”...
Spor!

După "Urcând, găsești al formei monolit", ar fi o formă nearticulată, "ochi", nu articulată în penultimul vers: "în ochii idealuri".

ochii/idealurile alea au o masă
și la masa lor este poftit gândul

nu observ vreun dezacord
***
nu am observat altceva decât o părere pe text
(mă refer la reproșul tău pentru comentariul lui Bogdan)

ți-a explicat cu subiect și predicat ceva, nu înțeleg de ce ai devenit defensiv

uneori chiar amesteci cuvintele pentru a ajunge la rimă

poate deranja cititorul, dar asta nu înseamnă că cititorul trebuie să fie un prefăcut și să aplaude

la fel scria Arghezi?
habar n-am, dacă Maria spune asta, o cred

***
textul tău este unul bun

finalul generează confuzie (ca idee)
“urcând găseşti al zării monolit
în ochii idealuri ce păstrează
la masa căror gândul e poftit.”

urcând găseşti al zării monolit
și-n ochi idealuri se păstrează
la masa căror gândul e poftit.

poate că…

dar e o pasareasca. Nu pot rezona cu asa ceva mai ales ca in aproape toate textele procedeul asta e omniprezent. Deja simt ca il citesc pe Razvan Rachieriu. El facea acelasi lucru dar pretindea ca scrie filosofie.

Stefan pare sa faca un trend din a te scarpina cu mana stanga prin spatele capului, la urechea dreapta. Chestie care face textul si mai neclar dar in acelasi timp ofera autorului pretextul grozav de a-l descrie ca fiind misterios, plin de sensuri si restul paletei.

Acus apare careva sa ne spuna ca aici e de fapt Celan sau Ion Caraion si suntem noi pe langa.

să-i fim de folos, te rog

este pasionat și se poate observa asta

Ștefan,
mai amestecat, mai limpede, tu scrie, că ai în tine și talent și putere

spor!