Claudiu Tosa

ultima strofa e foarte misto.

primele doua insa par a fi scrise dupa o reteta: descriem si noi femeia cum putem, ceva cotidian cu strazi, tigari + ceva proprietati chimice si aparent atipice si iata ca iese.

un text prea trist. pardon. prea demoralizator asa, care se concentreaza prea tare pe chestiile cotidiene nasoale si prea putin pe elementul poetic. e ca si cum ai scris pe site ca intr-un jurnal fara sa tii cont daca-i poezie proza sau personale. eu zic ca-s mai degraba personale.

imi aduc aminte de liliuta si citesc poezia ta si-mi dau seama ca sunt cateva lucruri care se repeta, dar nu deranjeaza, mereu apare un nume prin textele tale, mereu o nostalgie fata de copilarie, sau fata de cei apropiati.
probabil ti-e dor de multi oameni sau de multe momente din trecut si daca ai fi putut, cu un marker fosforescent ai fi insemnat anumite perioade \'ca sa se vada mai bine\'.
mie mi-a placut, imi pare rau ca nu am citit-o atunci cand ai postat-o, probabil eram cu examenele inca si eram imprastiat.

placa cu cele mai frumoase poezii raman cele nescrise este deja foarte invechita. insa sentimentul care a provocat aceasta scriere cu siguranta este unic iar el merita tot respectul.

apreciez spiritul colegialitatii de care dai dovada. eu sunt cel care a gresit nu pentru ca i-am uitat pe ceilalti ci pentru ca am omis sa spun ca tu si cu sorin sunteti preferatii mei, iar asta schimba datele problemei:)

Mi s-a parut cunoscut numele tau, un fel de senzatie de deja-vu si de asta m-am gandit sa come join around.
Ti-am citit si cateva texte din urma.Influenta stanesciana se simte, insa ai unele texte foarte bune.
Sfatul meu ar fi sa incerci sa extinzi \"obsesia\" secundelor si-a timpului si in alte planuri, pentru ca la un moment dat macheta textelor tale devine previzibila.
In orice caz m-ai convins sa te mai citesc.

Sa ne citim cu bine.

clau;)

salut. al doilea poem este intr-o oarecare masura frumos insa incepe timid si pe alocuri foarte dulce ( prea dulce ). literele care joaca, sau poze pe care le mangai lacrimand sunt imagini in regula dar asezate consecutiv creaza o stare de saturatie unui cititor cu o cultura formata dintr-o literatura diversa ( texte romantice, moderne, minimaliste, etc ). poti fi diabetul in persoana daca vrei, dar echilibreaza-ti imaginile, altfel risti sa-ti otevizezi poeziile. pe cat de mult iti amintesti de ceea ce ai in suflet aminteste-ti si ceea ce ai in pantaloni. uneori ajuta. cu stima.

hei, tu ti-ai schimbat putin stilul ?;)
nu sunt doar la fel de incantat ca si in celelalte dati ci mai mult; mie mi se pare ceva schimbat, e mai fluid, curge parca si mai nerasuflate.
mi-a placut mult finalul - na ca mi-am adus aminte de Adrian Paunescu - Un om pe niste scari.Fug sa-l citesc, chiar mi-era dor :)

cu prietenie,

clau

Laurentiu da unele mai au nevoie de modificari stiu asta.
in ceea ce-l priveste pe andrei gamart tot respectul pentru el dar un vers asemanator nu inseamna o poezie asemanatoare. personal cred ca cele 2 poezii oricum n-au legatura intre ele ca ideea.

in ceea ce priveste volumul meu fii atent.
romania traieste vremuri grele, cu atat mai grele si dure cand la concursul de manuscrise de la cartea romaneasca iese castigatoare ->

http://imblanzitordelicurici.blogspot.com/

sau

http://www.poezie.ro/index.php/author/16922/index.html

e aceeasi persoana. delecteaza-te si spune ce parere ai te rog :)

deci, mira-te inchina-te si bucurate sau forget about it. slabe sanse.
pe la noi inca trebuie sa suferi din dragoste neaparat ca sa poti scrie poezie.

serialul ala de pe axn nu-mi place deloc. comparatia cu cartile nici, e uzata.
in rest, de ce ai pus cuvinte vulgare ? penis nu e vulgar.

cateodata textele tale sunt ca trance-ul psihedelic. niste sunete foarte deep bine legate intre ele. cam asa este si cu expresivitatea poeziilor tale.
mi-a placut imaginea lucrurilor rasturnate si rasul in ele. pe alocuri textul mizeaza si pe un fel de descriere pana la sange a spatiului si lucrurilor inconjuratoare. adica fiecare obiect despre care se vorbeste nu are rol cotidian, ori induce o stare, ori o stare se revarsa asupra sa. nu este nimic static.

ok. este romantic. este si poetic, insa este de-un poetic retro. pot aparea sute de modele de la rolls, le stiu totusi, sunt cunoscute, mereu mizeaza pe lemnul de trandafir, materialul in care-s invelite scaunele e acelasi, design-ul la fel, etc.

la un bmw se aduc mereu chestii noi, se poate ca un model sa nu aiba nici cea mai mica legatura cu celalalt.
are you getting the picture ?

poezia ta este foarte dulce, este sincera, este sentimentala, si are emotie, si apreciez asta, insa sinceritatea si emotia nu inseamna mereu poezie, ele pot fi cuvinte frumoase, nobile, deosebite, care insa tocmai prin \"frumusetea & sensibilitatea\" lor, sa te lase cu impresia ca ai scris ceva poetic si de fapt sa nu fie asa.

de-a lungul timpului ne-am facut pareri care sustin ideea ca poezia este ceva intim, deosebit, nemuritor, care iese numai din chin suferinta si sentimente nobile.
daca am putea mai des sa ne gandim ca poezie poate fi si zicand ca un caine trece strada ( totul depinde de context ) am avea mai multe de castigat; si mai ales daca ne-am gandi ca daca ar fi intima, n-ar mai citi nimeni.
:)

parerea mea e ca nu ar trebui sa-ti pregatesti nici o iesire.iar mainile nu sunt degeaba.eu unul am pus ochii pe cea cu care scrii si-am de gand sa merg pana la capatul licitatiei.
si plus de asta, felul tau de-a vorbi isi lasa capul cate putin pe fiecare ureche a celor care te citesc.

la multi ani, tot ce-ti doresti, multa sanatate si zile fericite ;-)

poezia ta are nerv, are idee, discursul poetic nu sufera nici de elemente de estetica introduse de dragul de a arata nu stiu cum, nici de teribilismul in care puteai sa cazi atat de usor, pentru ca in general o femeie cand scrie poezii de dragoste tinde mult sa se piarda sau sa exagereze cu plusuri inutile care nu fac decat sa ingreuneze textul.

ce mi se pare in plus este:

\"de tine
din tine
pe tine\"

incearca sa cauti ceva mai sugestiv sau ceva care sa nu scada ritmul textului. e singurul lucru pe care am sa ti-l reprosez.

mi-a placut mult imaginea canii de lapte si a gemului. nu stiu de ce dar cand am citit mi-a aparut in fata ochilor. este ceva aparent cotidian dar cu sens, ca un spatiu intre ganduri, un moment de respiro.

despre inceputul poeziei se pot spune cele mai multe.
lumina aceea alba poate fi \"lucrul care face totul sa se intample\", \"dragostea\", si chiar timpul care la foc mic fierbe/trece atat cat trebuie si nu prea mult.

bravo

prima data cand am citit acest text eram foarte ocupat, si de aceea am preferat sa las scris doar un rand, ca apoi sa revin cu mai multe.

vreau sa-ti dau stea pentru ca ai scris un poem, din punctul meu de vedere, extraordinar de frumos, sensibil si natural. e cred unul din cele mai frumoase pe care le-am citit in ultimele luni. antologic. da, citind si recitind uneori ma gandesc ca ai putea reduce din cantitatea elementelor enumerate mai sus de mine, chiar si-asa insa, poezia isi pastreaza forta si nonconformismul. pentru ca finalul este, asa cum mi-a mai zis cineva caruia i-am arat textul, sah-mat. nu te astepti deloc la el.

e un text care are prea putine vizionari si cu siguranta prea putine comentarii. si o steluta este prea putin.

textul tau socheaza, dar fara trivialitate. ci prin subtilitate. acum o prinde cine poate.

pe scurt: aceasta este o poezie si atat.
sau mai bine zis aceasta este poezia. si foarte putini isi vor da seama de asta. ceea ce-i foarte, dar foarte pacat.

inca o data felicitari

1. nu-mi plac ultimele 2 versuri. mi se pare nepotrivite, scrise intr-o cu totul alta maniera decat restul. pare ca ai fi fost intrerupta.
2. \"nu mai stiu sa strig\" - suna oribil, cel putin in clasicul context.

Ti-am citit textele postate si-am ramas cu o impresie foarte buna.Eu prevad niste sonete si mai bune in ciuda faptului ca de la unul la altul se contureaza un mic progres.Atat in lejeritate cat si-n stil, atat in relaxare a versului prin eliminarea balastului cat si prin evitarea rimelor fortate.
Te-as sfatui sa scoti cuvantul \"voma\", sau cine stie, poate din cauza ca nu am mancat eu nimic si am baut doar ceai nu-mi prea place :)
Dar sonetul este scris intr-o asemenea maniera si degaja o stare cam contrara ideei de \"voma\", insa voi citi si dupa ce o sa mananc sa vedem cu ce impresie raman :)
Este un stil clasic, pe care multi incearca sa-l abordeze dar se lovesc mereu de versuri albe - nu e si cazul tau.
Am citit textul si cu voce tare, curge frumos dar parerea mea e ca rima in strofa a doua ar putea fi ca si-n prima.Suna bine si asa dar cred ca ar putea suna si mai bine; oricum poti sa incerci separat sa vezi cum e.In general si eu fac la fel cand ma lovesc de rima desi scriu folosind-o in astfel de contexte destul de rar.
Steaua este pentru text dar e-n acelasi timp si o incurajare :)

Spor la inspiratie si sa te scrii pe tine!

clau:)

Mi-as fi taiat o mana pentru ideea din prima strofa care de fapt e si epicentrul textului.
S-ar zice ca eu vad un pic de stanescianism aici, dar nu-n ideea de influenta directa, ci o coincidenta, si una inca foarte placuta :)
O poezie mai mult decat reusita!

merita toata atentia. citand un comentator de-al tau voi zice ca e intr-adevar o poezie inteleapta, foarte bine inchegata, inteligenta si la un moment dat usor amuzanta. descrii foarte natural imaginile cu nepotii, bastonul, copiii, etc. imi place foarte mult naturaletea cu care iti extrapolezi viziunile. pare ca savurezi un pahar de vin fiert la o fereastra usor aburita in spatele careia zapada sta intinsa, si depani o poveste. iar povestea ta, I. merita citita de cat mai multa lume. toate strofele sunt foarte reusite, inclusiv ideea poemului. e ca un evantai care se deschide incet incet in primele doua strofe, apoi in ultima incepe sa faca vant.