Poezie

poveste

2 min lectură·16 septembrie 2004

Mediu

Îmi pregăteam cu fiecare pas ieșirea aceea din scenă

fără nici măcar să știu că pe undeva mi se promisese o rentă viageră

mi se oglindeau degeaba balustrade atinse de marginea surâsului

ce păcat mon ami, ce păcat că scriem încă despre și cu sânge

îmi vorbeai despre lumi reale atinse în pripă sau doar numai născute

mâinile mele deveneau (penru a câta oara?) aceeași praștie

și trăgeam

și trăgeam ca și cum ar fi depins o întreagă viață de asta

mă lăsam într-un genunchi în fața unui altar nevăzut

spunându-ți că numai azi anii au rotunjimi desprinse din sete

că poezia e doar felul meu de a-ți vorbi despre vise

că unii m-ar include într-o anumită categorie care începe cu pre post sau dacă

eu mă includ de bunăvoie în oglinzi povestibile

îți aud vocea în seri îmbrăcabile în pluș

vocea îmi devine un intrument simplu, decantabil

ai mai întâlnit desigur destui care să aibă vocea ca un fel de mâna

Atunci oare de ce mai răsar luni incomplete?

cuvintele au întotdeauna culoarea mâinii care le săruta

o altă epocă aceeași reverență...tăcerea

bucuria e un copil damnat, nimeni nu mai poartă evantaie

azi

În fața mea stă un copil tăcut ca un munte

sunt proprietar de mâini degeaba

mai am doar câteva priviri

aleg somnul și pijamaua albastră

mă vor lăsa să adorm

din milă

celelalte

Îmi vor minți strigătul

îi vor căuta dimineața

hai să ne găsim

dacă ar fi

dacă s-ar povesti

dacă s-ar putea

dacă ar...ceva

fata de prin flori

băiatul din zori

care nu mai este

fata din poveste

rana de ar fi

eu aș mai minți

numai să mai stea

Doar să fie ea

ca și cum ar fi

de nu aș fi fost

nu mai are rost

numărăm doar anii

case și dușmanii

096.286

Despre aceasta lucrare

Autor: Radu Tudor Ciornei
Tip: Poezie
Cuvinte: 300
Citire: 2 min
Versuri: 48
Actualizat: 1 mar. 2026

Cum sa citezi

Radu Tudor Ciornei. “poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-tudor-ciornei/poezie/86798/poveste

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

CT Claudiu Tosa✓9 oct. 2012

parerea mea e ca nu ar trebui sa-ti pregatesti nici o iesire.iar mainile nu sunt degeaba.eu unul am pus ochii pe cea cu care scrii si-am de gand sa merg pana la capatul licitatiei.
si plus de asta, felul tau de-a vorbi isi lasa capul cate putin pe fiecare ureche a celor care te citesc.

CB claudiu banu✓16 sept. 2004

O poveste trista, spusa unui prieten mai mult sau mai putin virtual, o poveste a celui singur. Imi e greu sa rezonez la maxim cu ideea, eu Radu sunt unul dintre aceia care au mers alaturi de tine prin desertul descris mai sus, dar acum sunt nu intr-o oaza, ci in acel loc unde desertul a disparut, acum sunt unul din acei care crede. Ea exista, si daca nu e langa tine acum este numai pentru ca lucrurile au o ordine anume a lor. Dar trebuie sa crezi ca ele sunt asa cum trebuie sa fie. Am divagat, e tarziu si sunt dupa o noapte nedormita.. Nu am sa mai explic ce anume mi-a placut. Practic in poezia de mai sus, numai ultimul vers imi pare slab, fiindca ma trimite cu gandul la muzica mahalaleor..
Sa ne citim cu bine,

Distincție acordată

MN Marina Nicolaev✓16 sept. 2004

ireversibil, ne pregatim pe rand de iesire...
scena va ramane vaduva fara noi...
\"ma lasam intr-un genunchi in fata unui altar nevazut
spunindu-ti ca numai azi anii au rotunjimi desprinse din sete\"...

Distincție acordată

SC silvia caloianu✓16 sept. 2004

Cred că te referi la \"scena poeziei\" (\"iesirea aceea din scenă\") și, descifrez sensul respectiv inclusiv din contextul tuturor scrierilor tale, deși poezia ta se supune antrenant interpretarilor, emotia constituind factorul său indispensabil, ca întotdeauna, de marcă \"Nexus\" (dupa cum am mai zis)...
Da, \"stilul e omul\": \"cuvintele au intotdeauna culoarea minii care le saruta\"...
Ce sa mai zic? Aceleași impresionante trucuri poetice, acelelași joc al visului cu transparența, pe alocuri (\"rana de ar fi / eu as mai minti\"). Și...spectaculosul (cred ca te-aș recunoaște dintr-o mie!), ah!, spectaculosul acesta,care lasă fără suflare, sfașierea semantică a căruia are stația terminus în cord!
Nu, nu pot crede că \"bucuria e un copil damnat\"...Nu pot crede...Mai bine abandonezi poezia...Uite că m-ai făcut să te iau în serios! Ești mare artist, mare! De câte ori mi-am zis să nu plâng, vizionând filme de ficțiune! De câte ooori!!!

SC silvia caloianu✓16 sept. 2004

Constat ca am scris \"sfașierea semantică a căruia\" si, rectific: \"a căreia\".
Chiar nu pot intelege, de ce \"bucuria e un copil damnat\"...M-as BUCURA sa citesc o noua poezie a ta, in care sa te vad optimist...Nu, nu tu nu esti \"sunt proprietar de miini degeaba\", te rog, constientizeaza ca esti un artist, nu mai zi asa...Am sa iti pastrez cartile langa ale lui Nichita...

DM Dan Mitrut✓16 sept. 2004

comentariul meu s-ar rezuma la cateva cuvinte:
de ce esti trist Nexus?

poate cand o sa ai timp poti sa te intorci la \"Blestemul solomonarului\" si ridurile propozitiilor acestea melancolice se vor sterge din personalitatea ta poetica

cu respect Magul

ON ovidiu nacu✓2 oct. 2005

ce nu inteleg eu:
de ce unii se leaga de continutul poemului(oricare ar fi el) si au impresia ca acesta ar trebui modificat dupa gusturile proprii.
de ce asa-zisele comentarii, in mare parte, au miros de amatorism; constau ori din osanale, ori din obiectii legate de continut.

incep sa cred ca acest site e un fel de cenaclu virtual in care fiecare isi da cu parerea la modul absolut, fara a da nici cel mai elementar semn de intelegere sau comprehensiune
fata de ceea ce a citit.
orbii dialogheaza cu surzii, iar mutii si-au gasit sa fie critici!

MB Meda Bittermann✓17 sept. 2004

Poetul cantand iubirea \"cu maiinile pline\". Poetul tacut ca un munte. Povestea veche si noi - noua.
Poezia. Ea.

Distincție acordată

MB Meda Bittermann✓17 sept. 2004

se pierduse steaua. Nu se facea!