Poezie
let\'s go fly a kite!
1 min lectură·
Mediu
sincer nu știu ce aștept
aproape am învățat să nu-mi mai fie dor
și totuși tu-mi apari mai tăcut decât niciodată
știi lumina aceea albă
alături de care te mințeam că făceam dragoste iarna
am îndesat-o în ceainic
și de azi noapte fierbe încetișor pe ochiul de la aragaz
îmi apropiam din când în când urechea de flacăra mov
șuiera ca vântul în scoici
și eu căutam să prind silabele ei
să le ascund prin buzunare
mirosea a sare și nisip fierbinte
din tavan îmi picurau stele
și mă prăjeam ușor
întinsă pe gresie
târziu
calm
și totuși atât de real
învățam să nu-mi mai fie dor
de tine
din tine
pe tine
întindeam gemul de căpșuni
și imi lipeam fruntea de cana cu lapte
sunt doar un copil cu vișine răsărindu-mi în palma stângă
ușor
calm
și totuși atât de real
sufletul mi-era un zmeu
legat de visele tale mici si colorate
și te iubeam
sus
sus
sus
aproape
aproape
am învățat
să nu mai aștept.
024.344
0
ce mi se pare in plus este:
\"de tine
din tine
pe tine\"
incearca sa cauti ceva mai sugestiv sau ceva care sa nu scada ritmul textului. e singurul lucru pe care am sa ti-l reprosez.
mi-a placut mult imaginea canii de lapte si a gemului. nu stiu de ce dar cand am citit mi-a aparut in fata ochilor. este ceva aparent cotidian dar cu sens, ca un spatiu intre ganduri, un moment de respiro.
despre inceputul poeziei se pot spune cele mai multe.
lumina aceea alba poate fi \"lucrul care face totul sa se intample\", \"dragostea\", si chiar timpul care la foc mic fierbe/trece atat cat trebuie si nu prea mult.
bravo