Claudiu Tosa

ok si cum sunt priviti copiii cu pistrui spre diferenta de copiii fara pistrui ? ca nu inteleg imaginea.

da, total de acord dar cu regresatul nu \'enorm\', e parerea mea ca s-a schimbat ceva un pic spre inapoi, nu mult.
eu nu ma dau foarte tare-n vant dupa poezia americana, i-am citit f putin pe astia, dar uite mi-ai dat o idee.

ca sa vezi claudiule ce bine ar fi daca ar exista pe site-u asta un forum cu genul asta de discutii si cu oameni care chiar sa aibe ceva de spus. ce bine ar fi.

legat de vladareanu, ai dreptate, doar ca ramasesem cu senzatia ca vrei sa renunti la abstract, asa spusesei tu mai demult, m-am grabit probabil - si ce-i drept nu am maivorbit pe ym de o gramada de timp. de sociu ce sa zic, nu am mai citit nimic nou de la el, are ceva pe club si alea-s asa, talca-tafalca. mai vorbim, stii ca-mi face placere.
si in ceea ce priveste obiectivul tau, fiind vorba de cotidian & co, am inteles ce vrei sa spui doar ca uneori cazi in previzibil, atata tot.

și nici o imagine,
de copac,
nu se-apleacă

uite cu asta eu as incerca sa scriu altceva. restul nu-mi place, e prea comun prea obisnuit pentru stilul asta.
in schimb versurile astea mi s-au parut bune pentru un alt fel de abordare.

poezia ta mi-a dat senzatia de neterminata. am senzatia ca te-ai grabit sa inchei sau ai ramas pur si simplu fara inspiratie.

e prea multa morala cu substrat religios in textele tale.
nu e un lucru rau dar devii foarte previzibil, si intr-un fel chestia asta e un colt in care te retragi cand ramai in pana de idei, e o calimara din care-ti adapi condediul prea des. uite iti dau o idee, incearca un exercitiu, ceva diferit fata de ce ai scris pana acum, fara sa-ti vari condediul in calimara asta, asa de curiozitate sa vezi ce iese.
ai mai facut-o mai demult si a fost bine.

nu, tragic e faptul ca daca as posta comentariul anterior sub forma de text ar primi 2-3 stele.

cu adevarat un titlu care atrage.
insa si textul atrage si dupa parerea mea e destul de reusit.
incearca insa sa nu te pierzi gandindu-te la aspectul estetic,
pastreaza numai ferventa ideii si tine minte ca fluiditatea
gandului nu trebuie sa fie la fel cu fluiditatea textului,
trebuie numai sa curga.

sincer, e un text prost. cel mai potrivit ar fi sa spun ca ii lipseste \'tot\'. vita de vie a clapelor arse e un cliseu ordinar, as scoate \'vita de vie\', ca restu mai merge dar altfel ramane o imagine imposibila. lirismul nu prea exista, ideea poetica ma indoiesc, poate o idee, dar nu una poetica.
sudoarea cu miros de ficus mi se pare copilareasca, naiva, de clasa a 5-a. in ceea ce priveste intrebarile cu caracter \'filosofic\' din textul tau mi se par niste petarde.

eu cred inversul lui emilian. ce sa-i fac sunt pe invers.
adica eu spun ca primele 2 bucati sunt excelente. adica nu stiu frate mie cel putin al doilea text mi-a transmis o emotie foarte puternica. parca ai scris la lumina unei lumanari intr-o seara cu vant, si cam multa raceala imprastiata pe toata veranda. in fine, debitez, dar mi s-a parut foarte tare. si prima bucata, cu finalul ei cu tot. foarte puternica din punct de vedere vizual imaginea cu gutuia. au mai fost ceva textulete care m-au facut sa simt c-a venit toamna ( deh o vad all day pe geam ), dar n-am n-am vazut-o si-n texte. adica doar in 2 pana acum. si in al tau cred c-o vad cel mai bine :)

Domnule Savos, va zic eu sigur o chestie, cam tot site-ul asta are slabiciunea coastelor :)

mancam popcorn si realizam ca ceva din ieri e in azi fix cand o tipa impinge pe o alta tipa-n carut la deal si barbatii se uita si nu ajuta, tu nu ajuti si in vreme ce tipele alea doua se indeparteaza prezentul isi recapata stralucirea, adica in azi e iar ceva de ieri din cauza ca mananci popcorn fata in fata south park si vezi in azi ceva din ieri iar la un moment dat esti intrerupt de o tipa care o impinge pe alta-n carut la deal si-n vreme ce alea dispar tu te iluminezi si intelegi cum clipa de fata isi recapata stralucirea. aceeasi stralucire care era cand mancai popcorn fata in fata cu south park si in azi era ceva de ieri dar... ai fost intrerupt de faptul ca o tipa o impingea pe alta-n carut si ti s-a parut ciudat ca nimeni nu ajuta (nici tu n-ai ajutat) iar in vreme ce alea se indepartau tu reuseai sa te bucuri iar de viata, ca un forest gump care aude 'run forest run' si devine astfel vedeta internationala.

pare seaca, lipsita de flaga. mie genul asta de scris imi evoca numai oameni tristi, depresivi, care nu vad mai mult de atat din cauza de lene. pare scrisul lui insusi oblomov, cel care nici pana la jumatea cartii nu se ridica din pat macar. iar faptul asta nu te face interesant ci teribil de previzibil. aruncam 2-3 chestii cotidiene, bagam ceva sentimental si gata, a iesit. in timp, pare ca scrisul tau nu a mai acumulat nimic, ca nu mai asimilezi nimic si ca la tine procesul de scriere, a devenit similar cu procesul in care cineva izbeste cu barosul intr-un bolovan (acelasi bolovan de cativa ani) sperand sa gaseasca mereu si mereu aur (acelasi aur). pare c-ai ajuns la un fel de autosuficienta.

probabil ca asta este meritul celor care la un moment dat te-au incurajat sa scrii intr-o anumita maniera (din cauza ca rezona cu felul in care scriau ei). e pacat ca ai ramas la stadiul de scriere ce se potriveste viziunii unora care isi dau premii intre ei, isi pun la avataruri poze cu copertile propriilor volume, si-n lenea sociala in care se afla viseaza si chiar cred ca ei aduc ceva bun in literatura. in general hose, cand esti acceptat primit sau invitat in cluburi sau grupulete iti asumi doua riscuri. acela de a face mereu lucrurile la fel pentru a-ti asigura feedbackul pozitiv al acelor oameni din grup (inconstient) sau acela de a pierde feedbackul pozitiv din partea celorlalti din afara grupului, din cauza ca tu ramai in exclusivitate dedicat stilului grupului respectiv. tu scrii ca un om care nu mai este liber, zau. pare ca ai fi mereu in spatele unor gratii (aceleasi gratii) si observi de acolo mereu aceleasi lucruri, nimic mai mult.

hey you, scapa de gandurile astea si aspira si priveste-n jur catre ceea ce e, si nu spre natura si lumea decazuta-n care dai senzatia ca te complaci desi ea nu exista.
indiferent ce-o fi cmon, schimba placa.
sfatul pe care ti-l dau e sa lasi rima in treaba ei si sa scrii asa cum simti si nu asa cum ai spune, pentu ca textul de mai sus da senzatia de ceva spus, si mai putin poetizat.
eu iti mai astept si alte texte.

good luck

de fiecare data cand citesc o poezie de a ta raman cu impresia ca-s in fata unei nuvele fantastice, sunt foarte multe simboluri.
iti dau si eu o sugestie, incearca putin intertextul, asa de chestie.

da, deci un text care mizeaza pe final si nu doar pe final, ci pe gustul pizdii din final. si sa nu uitam de chill out.
adica un text care e de fapt o comparatie si numai atat.

eu nu vad erotism. eu vad un text super fain pana la sfarsit cand deja citind femeia care geme eram suta-n mie ca apare si o nastere pe acolo. e un text super reusit pana la final as fi asteptat altceva, o rupere cred.

toata lumea are o problema cu tori amos. inainte toti aveau ce aveau cu dali.

Eu cred ca majoritatea temelor din poezie mai mereu sunt aceleasi, si nu-n ultimul rand motivele.Dragoste, timp, moarte si cate mai sunt ele.Si mai cred ca temele astea se reiau, in diferite forme si stiluri, ca ele se repeta eu zic ca nu conteaza.
Vorba aia \"meseria se fura\", cu sens figurat desigur.Ceea ce conteaza e ceea ce reda cel care scrie textul si nu cat de mult se aseamana cu ce a scris X si cu Y.De ce nu vedem comentarii cand apar abordarile despre dragoste cum ca acel cineva are o sorginte \"mihaieminesciana\" ?
Pentru a putea intelege si aprecia/critica poezia cuiva eu zic ca trebuie sa-l citesti mai mult surprinzand eul poetic in mai multe ipostaze ( filosofie/dragoste si altele ).Ori eu cand sunt constient ca am citit aproape tot ce Nexus a postat stiu ca ceea ce vad e stilul sau asemanator cu cel din poeziile precedente si nu altceva, pentru ca-l recunosc si-l simt.
Si inca ceva, ideea nu e cine bate si cine nu bate campii.Problema e \"cum se bat campii\".
Iar legat de impreunatul palmelor, expresia poate sa nu fie luata la propriu.Impreunarea palmelor trimite cu gandul la perfectiune, la cifra 2 ( androginul , 1 din 2 ).Nu e deloc banal.

[...]

\"că drum
este oriunde
îmi voi lăsa piciorul
așa cum sărutul
e acolo unde
îți împreunezi
palmele.\"


clau

prima strofa mi s-a parut cam cartaresciana

postarea ta nu este un eseu. e mai degraba o reflexie, niste ganduri sau daca vrei o proiectie sentimentala. dar nu un eseu.

mi s-a parut simpatic acest text.
poate ca la un moment dat prea te-ai lungit sau ai exagerat putin. mi-a placut linsul pe obraz & luatul lacrimilor, o imagine misto. in ultimele 2 randuri poate ca as fi incheiat altfel se repeta de prea multe ori. cred ca trebuie sa fii un pic mai concentrata si mai conectat ca sa spun asa :)