Claudiu Tosa

Ela ai scris un text misto. ai apatizat un pic pe alocuri. trebuia sa fii putin mai precisa. iti sugerez sa schimbi inceputul sa nu-l faci chiar asa demoralizator, cu oamenii si cablurile care atarna. mi-a placut imaginea resetului general.

\"și toată lumea noastră
trecutul nostru și fiecare întâmplare
nu sunt altceva decat o realitate virtuală\"

si aici as mai schimba versul cu realitatea virtuala sau as scoateo de tot. in rest e un text chiar bun sa stii

totusi care fus ?
:)

mie mi-a placut mult finalul, clapele si corzile. as putea zice ca poeziile tale au un aer simbolist-modernist care-n ultimele 2 luni s-a schimbat un pic. sunt mai aerisite si mult mai putin inchistate cu simboluri.

\"numele tău e dat cu alb e scufundat în talc
în toate situațiile care se pun
copiii neobișnuiți cu suptul sunetelor din mameloanele
de sub pian\"

partea asta mi s-a parut de o factura foarte buna.

claule, uite ma intrebam daca sa-ti raspund acum sau nu, ca am mai scris vreo 2-3 comentarii si inca nu-s aprobate, cine stie cand o fi si asta aprobat dar eu totusi iti scriu.
ideea e ca stateam de vorba cu un prieten si imi spunea ca sunt un mare cretin, si ma rog, tot \"aruncand\" \"vina\" de la unul la altul incepuram cu argumente.si de fapt versurile din finalul textului de fata au fost o gluma de-a mea in discutia cu el ;))
si pe urma vorbind cu altcineva, i-am povestit asta si i-am zis ca o sa incerc sa vad cat de cretin sunt.
eu nu zic ca sunt sau nu... prin comentariul tau ai raspuns pentru mine;))

imi voi asuma mereu faptul ca e posibil ca uneori sa fiu partial, complet, sau mai putin pe langa un text pe care-l apreciez pozitiv sau negativ. important este insa ce ramane in tine dupa citire. sunt sigur ca multe din poemele lumii au fost interpretate foarte 'departe' de adevaratul lor sens sau doar putin mai departe, insa au nascut in oameni sentimente nobile si frumoase. pe mine poemul tau m-a facut sa ma gandesc la o fetita si la o mama. si m-a facut sa vad un om leganandu-se pe un scaun in dreptul unei ferestre slab luminate, dincolo de care ninge, un om care din cand in cand soarbe din cana de ceai fierbinte ingandurat si priveste in spate la cele doua 'copile'. in cazul in care poemul tau nu vizeaza interpretarea mea tot este bine pentru ca eu am resimtit asta intai la nivel afectiv, si de abia apoi la nivel rational. in cazul in care interpretarii mele i-a scapat numai un aspect atunci tot la fel de bine e. de-a lungul prezentei noastre aici pe site-ul asta nu am dialogat foarte mult si foarte consistent dar sa stii ca esti una din persoanele pe care mereu le voi citi cu placere, maresale. pari usor carunt in poemul asta, iar aparenta mi-a placut :)

iarna

si eu, ce-i drept tardiv, gastii de intampinatori (care pe parcurs s-a diminuat considerabil). ce-i drept, s-ar putea sa fii o clona a cuiva care a dorit sa testeze diferite reactii de-ale oamenilor. chiar si-asa insa, poemul e foarte frumos, si arata ca ai potential, fie de a crea fie de a te juca (daca esti vreo clona). cea mai tare mi se pare imaginea din debut. nu am mai vazut pe aici, momentan, autori care sa mai scoada chestii din astea radicale si foarte clare, momentan doar nostalgici, plangaciosi si aruncatori la foc automat de cuvinte fara sens.

uite inca unul. aici semeni mai mult cu silisteanu

sa ma acuze cine de subiectivism dar mie mi-a placut finalul.ce-i drept restul textului e destul de sec, adica e prea multa naivitatea si prea mult banal fara un dosaj constant.dar na, pe mine finalul m-a cam intristat.
touche!

Macgyver, A Team, Starsky & Hutch + italia uno, canale cinque, canale quatro, raiuno, raidue. cam asa le vedeam eu, undeva dupa 90 :)

nu am mai citit demult un text din asta \'smecher\'. lumea in general cauta sa se situeze intre metaforic si minimalism sau urban, ca deh, e la moda. tu l-ai scris de parca nu ti-a pasat de chestiile astea. e asa, ca o grinda tare si imensa care pica din podul unui bloc ANL pe asfalt. imi place (auto)ironia si melanjul creat din sensibilitatea minusucula din a doua strofa, realismul din prima, introversiunea celei de-a treia si revenirea cu picioarele pe pamant din cea de-a patra. e un text inteligent si mai mult decat reusit. il recomand cu zambetul pe buze, dear ochila.

dumnezeu <-> morti
cer <-> poarta
singuratate <-> secunda nescursa
pamant <-> cuvinte
dezlegare <-> aratare

exista o relatie de interdependenta atat de evidenta intre acesti termeni enumerati mai sus, incat orice interpretare, orice lucru care te-ar putea pune pe ganduri dupa citire, piere cu desavarsire. ca cititor caut sa interpretez, sa raman cu ceva, si totusi nu gasesc.
oriunde s-ar termina poemul sau oricat de mult s-ar mai lungi, eu de fapt am aceeasi stare.

parca prea continui pe o linie previzibila. este parerea mea, desigur.

sa spui talpi nude e o lipsa totala de inspiratie.

a doua strofa e o descriere de clasa a opta. pur descriere, nimic poetic.

ultimele 2 strofe au ceva dar sunt slabute.

eu cred ca-n lumea asta sunt 2 tipuri de reactii pe care le avem in fata lucrurilor pe care le iubim sau de care ne este dor: ne plesneste o inspiratie de intoarcem lumea cu fundu-n sus scriind vorbind sau mai stiu eu ce facand, sau ne apucam sa zicem o chestie din asta: marea ma asculta cand mi-e dor de tine. tanana, si-am zis-o.
adica ori scrii bine ori scrii prost.

prea mult suprarealism.

o ampla filosofie se ascunde in spatele acestui text, caruia i s-a acordat mult prea putina atentie. cred ca ar fi si pe gustul lui traian rotarescu (asa ma gandesc). imaginea bonului fiscal e foarte misto (avand in vedere ca detin o portabila cu care uneori umblu dupa mine). deci ti-ai gasit cititorul perfect. repetitia din final e foarte justificata si chiar nu as schimba-o. e un micropoem foarte frumos. poti considera aceasta stea ca pe un Z (raport zilnic).

noemi kronstadt prima afirmatie cu experimentul psihologic te claseaza undeva in sfera persoanelor care habar nu au pe ce lume traiesc.

pentru cei care nu stiu, acum o luna de zile, pe Antena3 a fost un film documentar ( identic cu cel despre Fizica Cuantica - What the fuck do we know ), despre Incalzirea Globala. cred ca orice cetatean care o arde la modul ca-i tremura pantalonii din cauza incalzirii globale ar fi trebuit sa-l vada, nu sa vina si sa faca pe spartacus aici in comentarii, pentru ca e o rusine de exemplu sa sustii ca te preocupa soarta unor copii dar sa nu ai habar de UNICEF.

concluzia mea este ca pe aici exista si ceva bagatori de seama devreme ce nimeni n-a zis nimic despre film c-a fost mediatizat foarte mult. in concluzie unii ar cam trebui sa tina ciocul mic pentru ca habar nu au despre ce vorbesc.
vorbim despre un film cu date foarte concrete si demonstratii live si despre oameni de top din domeniul stiintei mondiale.

dan carlea tu ma dezamagesti, e o idiotenie chestia cu sania !! dar tu esti scuzabil ca ai un adevarat feedback in a face gafe.

eu recomand tuturor din subsolul acestui text sa caute filmul si sa-l vada si apoi sa vina aici si sa comenteze. e demonstrat foarte clar, pentru mintea si lui fane de la cotul vaii chiar, ca incalzirea globala intr-o mare parte este o abureala.

si ceea ce m-a deranjat este ca autorul a preluat fix titlul filmului pe care-l recomand, pentru articol, dar nu a facut nici o referire la film in sine, sau poate nu am vazut eu bine.

frumos finalul dar restul textului este scris intr-o maniera prea retro. mi-ar fi placut sa intalnesc ceva mai putin sensibil dar cu un final puternic cum e cel cu soarele de exemplu.

ce reactie frumoasa a provocat poezeaua aia. nu sunt subiectiv, mie mi se pare frumoasa pentru ca intr-un fel se leaga de ea.

foarte incantat
:)

goala/solara = rima.
incearca sa schimbi.

doar 3 texte ? de ce doar atatea.scrii binisor, as vrea sa vad mai mult.cred intr-o evolutie a ta ( din ce am citit eu ), dintr-o evolutie la bine spre si mai bine dupa parerea mea de cititor.
poate o sa te razgandesti si o sa postezi mai des.

mie mi-a placut versul \"suna Dumnezeu să îmi spună că iadul e pe încălzire centrală\"; ca procedeu si realizare nu e cine stie ce, dar vizual imi place.

in rest, prea mult suprarealism si prea multa religie.
finalul cu iordanul e plictisitor.drumul spre pocainta, calea cea buna fiilor bla bla; hai sa fim seriosi mai baiatule.
:)

uite inca un text foarte misto. am mai citit cateva de tine acum si ce am observat e ca uneori devii prea sentimentala si dai senzatia de lamentare, trebuie sa dozezi chestiile astea. asta chiar mi-a placut chiar daca ai fost prea sentimentala :)