Mediu
prin mine trec oameni mamă
nu se opresc
doar mă ating și pleacă
sunt un peron pustiu fără bănci
îmbrăcat în absențe
și nu mi-ai spus mamă că urma oamenilor doare
nu m-ai învățat să risipesc umbre
mi-ai lăsat doar acest trup gară
și-un peron pe care pulsează așteptări
niciun tren nu mai curge prin vene
mă așez în mine să sting țigara
pe care-am fumat-o până la ars
043.196
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Solan
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 69
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Solan. “sufletul e o sită în care rămâne doar senzația atingerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-solan/jurnal/1739219/sufletul-e-o-sita-in-care-ramane-doar-senzatia-atingeriiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DSDSDiana Suciu✓Foarte frumoasa aceasta viziune a trupui gara pe care o abordezi in poezia ta. Imi place in mod deosebit \"niciun tren nu mai curge prin vene\", precum si \"sunt un peron pustiu fără bănci/îmbrăcat în absențe\". Poezia are o intreaga atmosfera de tristete, iar titlul este deosebit, ales cu grija. Frumos de tot!
0
CTuite inca un text foarte misto. am mai citit cateva de tine acum si ce am observat e ca uneori devii prea sentimentala si dai senzatia de lamentare, trebuie sa dozezi chestiile astea. asta chiar mi-a placut chiar daca ai fost prea sentimentala :)
0
ESai dreptate, sufar de un soi de hipersensibilitate care ma face sa devin cam sentimentala pe alocuri, chestia mai complicata este faptul ca sensibilitatea asta exacerbata plus inclinatia mea spre tristete reprezinta motorul scrierilor mele - deci alunecarea in sentimentalism este iminenta, ca sa zic asa... dar ma voi stradui sa dozez chestiile astea... :)) Multumesc pentru semn.
Elsa
Elsa
0