Claudiu Tosa
Verificat@claudiu-tosa
„hell to the liars, here`s to you and me”
te mai astept
Pe textul:
„white in night's satin" de Claudiu Tosa
Pe textul:
„Negarea sinelui" de razvan rachieriu
E un inceput ce starneste multe ganduri cu o intensitate asemanatoare cu cea a sfarsitului.
\"in mine a fulgerat
un cerb fara coarne
credinta\"
Din inceput si sfarsit \"lipseste ceva\" nu in ideea de parte a poeziei ci de forma ( jumatate de femeie, de iepure, cerb fara coarne).Si intre aceste doua lipsuri apare cuvantul \"credinta\" ca o revelatie a \"jumatatii\", a \"coarnelor\" si nu-n ultimul rand a \"totului injumatatit\" sau cu lipsuri.
Credinta!
Sarbatori fericite si numai bine!
Pe textul:
„De iarna asta" de Motoc Lavinia
da-n general prostii au noroc
Pe textul:
„mens agitat molem" de Negru Vladimir
adica daca ar fi sa merg pe ideea efectului pe care ai incercat sa-l obtii prin analogia 'eu sub cuvintele tale tac/mielul sub lama de cutitui tace' nu merge.
desigur, e posibil sa zici ca de fapt te-ai referit la momentul de dupa ce trece mielul prin taisul cutitului (moare adica) dar atunci efectul nu iti mai iese, pentru ca primul vers vizeaza mai degraba o actiune in eter, decat ceva categoric, final.
Pe textul:
„Dacă " de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„cineva ca tine" de Anca Zubascu
al doilea text cred ca are o emotie autentica si trista.
si cred ca este imposibil sa nu reusesti sa-ti imaginez tabloul ala.
din primul n-as retine doar primele 2 versuri. e o intreaga idee, adica astea 3 bucati sunt niste poezii de idee.
ma gandesc cand zici galben ca are legatura tot cu ficatul. io stiu cat de galbeni iti poti fi ochii de la el de exemplu :)
ultimul sa zicem ca are o idee putin suprarealista insa nu pierde din forta.
e ca o emotie dusa la extrem, atat de tare incat se indoaie si formeaza un cerc, si locul in care se uneste emotia aia dreapta si indoita e fix ideea din final.
cam atat.
Pe textul:
„de toate mereu" de george vasilievici
multumesc mult ;)
Pe textul:
„ADIA PULPAN" de Mihaela Maxim
si in doua ai o problema mare cu gerunziul.
ce pot sa spun ? mai citeste poeti contemporani si lasa clasicii ca nu stiu de ce tot moare lumea de memoria lui nicolae iorga care spunea ca cine nu-si cunoaste istoria nu se cunoaste pe sine. pen ca uite, degeaba cunosti clasicii daca habar n-ai nimic despre lumea literara actuala. mai bine esti contemporan decat plin de praf.
Pe textul:
„CÃLDURÃ" de gavrila nicoleta
De îmbunătățitera joi cand am patit-o. si-am urcat si-am mers si la fel m-am si intors. dar nu-i in fiecare zi joi ca daca ar fi as veni cu placere si bani de tren sau microbuze nu-s deocamdata, dar undeva pe viitor o dreg eu cumva ( sper )
Pe textul:
„no name. Festival - cultură alternativă" de felix nicolau
Pe textul:
„apus" de ioan albu
mi-am zis o parere, asa cum o fac mereu.
sanatate!
Pe textul:
„balada bizamului douămiist" de Virgil Titarenco
insa restul poemului se pierde undeva. prima strofa e foarte ok, mai apoi insa, devii cumva prea personala, prea descriptiva si-n acelasi timp usor imprastiata, in sensul ca imaginile enumerate parca nu conduc catre un loc comun.
si asta mi s-a mai parut simpatica "tu sub umbra halatului meu de baie cu un imprimeu de palmier".
Pe textul:
„Pe o insulă virgină la tropice" de ungureanu dorina
Pe textul:
„atâția copii se sinucid în oamenii mari" de Radu Herjeu
sau m-am sclerozat eu ? chiar nu mai imi aduc aminte si-as vrea sa stiu.
:)
Pe textul:
„Punct negru" de Radmila Popovici
Pe textul:
„o să vină iarna știu asta" de Alina Emandi
stefan, e unul din textele din care nu as taia aproape nimic. nu-ti pot spune exact de ce.
ecaterina, am corectat diacriticele. da, e extrem de cliseistic sa folosesti cuvinte ca \"poet\", \"poezie\", \"cuvant\", \"vers\", \"strofa\" atata vreme cat le folosesti in acelasi context si fel, in care au facut-o altii. e ok daca nu-ti place stilul, insa scriu in multe feluri. mersi de incurajari, am nevoie
Pe textul:
„sentiment" de Claudiu Tosa
in alta ordine de idei sa stii ca nu e bine sa punem pe seama neputinteti lumii de-a intelege anumite actiuni de ale noastre.
o chestie care m-a facut curios a fost
\"Astăzi cotidianul și-a lăsat amprenta chiar mai adânc decât noi unul în celălalt,\"
si asta din cauza ca-i singura bucata care ar putea fi pastrata, cu care ai putea incepe un text nou, intr-o maniera mai descriptiva putin, minimalista putin, mai curajoasa. in rest esti suprarealista, profunda prin cuvinte/formulari mari/pretioase. cred ca-ti lipseste curajul sau daca nu iti lipseste, e vorba de experienta atunci ceea ce inseamna c-ar fi bine sa citesti putina proza noua.
Pe textul:
„Lutul tăcerilor" de Miriam Cihodariu
iguanele si pasul ala prea-s cazute asa de nicaieri si-s prea statice. nu se leaga nici la figurat nici la propriu cu nimic.
ce mi-a placut a fost zmeul de nisip desirat de copil. pe chestia asta as scrie o alta poezie. dar in rest nu mi-a placut deloc; suna si cam personal ce-i drept.
Pe textul:
„Misterul Nelegiuirii" de carmen mihaela visalon
imi lasa o foarte usoara senzatie de proza (dar asta e un lucru bun)
similara un pic (ca sentiment) cu cateva pasaje ale lui Horia Badescu
din Zborul gastei salbatice. imi place foarte mult finalul poemului tau,
pica asemenea unei inaltimi intr-un triunghi isoscel, echilibrand intreaga
atmosfera. de fapt, poemul tau e un fel de trailer atat de bine facut
incat nu mai e nevoie de film in sine, pentru ca-ti permite sa ti-l imaginezi.
Pe textul:
„camera obscura" de Veronica Văleanu
