Claudia Radu

mă plasez în afară întâmplabilul înghite esențele pune pietre pe fiecare încheietură desenează clavicule fragil le prinde în palme nimic potențial iau bisturiul incizez ciozvârtele poartă o

după ce roțile s-au pus în mișcare, odată cu ploaia verticală și blândă, părea că doar acoperișul se prelinge pe lângă ferestrele care tăiau imagini, aceiași copaci alergând, aceeași groapă de

Împrejurul luminii Se mai țesea o plasă. Priveam Dansul degetelor cu oase albe Ca niște fluturi prinși în insectar; Degetele mele cu aripi Desenau o hartă - -Viața- Între două plase De

ei sunt obișnuiți cu lucruri obișnuite mai adaugă pe listă uneori o nouă obișnuință un beculeț în creier determinare a determinărilor ei se trezesc dimineața beau cafea se urcă în mașină tramvai

în tot acest timp, mi-am închipuit că sunt destule cuvinte, prea multe cuvinte, nuanțe de verde și violet, tot atâtea gânduri și tot atâta dorință, nevoie și foame. că foamea ne va lega îndeajuns. și

am pus borna până la mine e sigur altă distanță ca de la pământ la steaua aia credul apeși crezi că-ți iese de data asta ori nu invers de fapt de la pământ la cer înapoi nu mai

uneori cred că-mi ascunzi ceva atunci, pălmuită, înalț sudălmi Zeului Tu ploaie de meteori peste ape luminoasă, eu, ridicându-mă în pielea mea înfipte urme ale altor luciri un alfabet

Nimeni nu știa când apăruse în piața centrală cubul de sticlă, poate fusese dintotdeauna acolo, cu șoarecele alb înăuntru, agitându-se, încercând să se cațere uneori pe pereți, alunecând și

femeia cu pântecul greu își viețea moartea printre gemete. nașterea este înviere, îi șoptea îngerul alb mângâindu-i fruntea asudată; nașterea este moartea de dincolo de vreme, îi șoptea îngerul

sub rochia de nichel sânii ei caută o ieșire cum ochii ei roșii, opaci, peste întinderi, lumina. ca un bici, părul se izbeste de pulpe, când saltă pe calul solar. nici amintire să-i tulbure

De unde începe Și unde se termină Nimicul? Feluritele lui chipuri Învârtindu-se Hipnotic. Pe o tablă de șah, Nebunii Amenință regele. Singurătatea lui – – Sumă de goluri Sferice. Ce este

în fiecare zi îmi spun că aș suporta mai ușor dimineața asta lascivă cu miros de altă piele dacă și numai dacă aș ști că nu e doar o repetiție sau ce mă-sa vrea să fie până la urmă până la

carnea mea e bolnavă de dragoste sângele meu e îndrăgostit și în curând voi fi un hoit îndrăgostit care se ridică și umblă îți amintești cum m-ai ucis? nelegiuită atingere - un cuțit

îți povesteam coșmarurile mele cu fotograful ăla mare care face poza la minut și nu apuci să simți nimic decât cum se sparg timpanele lumina orbitoare și asta nu e o apocalipsă simpatică la

întindeam lasciv trupul voiam să simt îți spuneam că nu mă doare și tu sculptai șerpi pe o piatră de mormânt păreai un copil care vrea să-și scrijelească întâia oară numele uneori întorc

suflu aer rece pe pielea verii, îi pun un cub de gheață în buric, o răstorn în iarbă și flori, o răstignesc, o fac sclava mea. mă roagă, îmi cere, mă imploră să-i dezleg mâinile

Mi-am scos sufletul afară Ca o velință din lada bunicii. Respir. Mi-am uitat trupul De parcă m-aș nunti Cu lumina. Este ziua dintâi. Fiecare clipă Se desface în milenii. Între bătăile unui