Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Et in Arcadia ego

1 min lectură·
Mediu
fierul a străpuns carnea, fierul a deschis pământul,
a aruncat lopeți de lumină sub piatră.
nicio minune de acum, dragostea mea.
cu toată puterea iluziei, cea de pe urmă,
cineva a spălat mortul pe furiș,
l-a șters de rugină și i-a murmurat
un cântec vechi de vânătoare și spaimă,
de mânie și foame, apoi a așezat fiecare os în locul lui,
precum cuțitul în teacă.
în urmă, dragostea rămâne – după chipul și asemănarea noastră –
o mână de cenușă, un pumn de nisip, o grămăjoară
de oase subțiri, cu urme de suliți.
fără mânie, vei împinge piatra și vei privi
acest mort strălucitor
care se ridică și umblă.
025.964
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
109
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Claudia Radu. “Et in Arcadia ego.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudia-radu/poezie/14129036/et-in-arcadia-ego

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@enea-gelaEGenea gela
Mi-a atras atenția textul și am mers la pagina autoarei, având surpriza să descopăr o poezie de foarte bună calitate ( spun eu...) Mă bucur! De la începutul cu imaginea ”fierului” care pare malign și nu prea, până la cea cu ”mortul spălat pe furiș” e un traseu inițiatic, un crescendo liric. Întâi cântecul de vânătoare și spaimă (spaima vânatului sau chiar a vânătorului)trece ca un fior prin suflete, apoi ”vei împinge piatra și vei privi/ acest mort strălucitor care se ridică și umblă”. Și măcar dacă ar fi un singur ”mort”, dar e plină lumea...Stea!
0
@claudia-raduCRClaudia Radu
Pentru Enea Gela,

După această poezie a urmat o pauză de cinci ani (până acum) în care nu am mai scris. Vă mulțumesc acum, târziu, pentru interpretare și pentru stea.

Mulțumesc și editorului pentru reco!
0