ți-a fost dat vreodată să vezi penumbra junglei
așezându-se ca o armă între măreția tigrului înfometat
și inocența animalului care va muri?
însingurarea este răspunsul dat de înțelepții
viteza gândului aducea ploaia mistică
poate chiar a perșilor
amintirea lor nu mai există
decât în zborul în flăcări al păsării phoenix
pe care surghiuniții din paradis
l-au transformat în loc
Sosiseră
omul cu dinți oțele
&
omul fără dinți
străbătând nisipurile din fiere
cu ei
nu se mai putea vorbi
UNDE POATE FI ÎNGROPAT PE NISIPUL ARZĂTOR
tibetanul poposit
lumea îți dăduse dreptul la dragoste
începusem să scriu un poem erotic
aproape pervers
deși nu făcusem niciodată sex
îngreunat de greul pământului
de oarba depărtare
sufletul tău mă
era amiază și daimonul
văzându-ți lacrima pe cerul de vară
se întunecase
pe lume
rămăsesem numai noi
tu într-o parte a lumii boreale
eu venind din astralis
îți plăcea să facem
observi cum o lumină albăstrie
se-nalță deasupra creștetului omului sărman?
m-a întrebat cerșetoarea
pe când mă aflam la jumătatea drumului
dintre biserica rusă și biblioteca națională a
venise & ziua aceea a întoarcerii în paradis
în păduri necuprinse
decât de om / la mijloc
nu mai era nimeni
prin frunziș de arțar-ovații
lumea dispăruse ori
toamna își scrie letopisețul pe frunzele de plumb nedate la topit
de când nu mai plouă pământul e beton-armat
intru în cavoul ploilor și văd că nici tu nu ai
a fi copleșit de micile bucurii
a fi plecat numai printre străini
a fi fost hrănit de aceștia cu roșcove
a fi avut șansa finită să cazi de fiecare dată numai în picioare
a fi regăsit pe
amirosea a cicoare marea
și a poem izgonit din paradis
clipa era imensă ca un monstru marin
unde-am ajuns totul era-n ruină
și din ruinurile lumii
copilul meu preschimba elementele materiei
în
omul perfect ideal
în viziunea lui lucian blaga
nu a fost einstein planck newton kepler
poate doar foarte puțin socrate
presimțindu-și faustul mort printre scrisori
timpul meu a fost
nu-mi mai venea să trăiesc nici măcar în vis
foarte mulți dintre cei cunoscuți de mine
au murit cu mult înainte
zeci de mii de localnici se adunaseră
pentru a-l
multă vreme am înotat în apele înghețate ale semenilor
de nașterea Fiului lui Dumnezeu mă întâlnisem
cu un mai vechi prieten al meu
atât de al meu
NUMAI al meu
el însuși știind că ESTE
le spusesem tuturor că nu pot să mor
fără ca ei să-l cunoască
de aceea mai înainte de a-și da duhul
toți locuitorii cetății
aliniați cu paturile-n spinare
ca pentru ospiciu
suferind de
eram cu alexandru pe malurile
dintre tigru și eufrat
stăteam exact pe locul
în care se crede că într-o zi
se va sfârși lumea lui darius
&
și toate celelalte
exact așa cum au și început
spicuind la teza de doftorat a lu mister obama
am putut constata
europa a fost decimată
magna cum laude
în săptămâna patimilor
m-am făcut a nu observa
judecătorii acestei lumi în anul
în acea zi hamas declanșase sfârșitul
numele de cod aici începe sfârșitul
începusem să văd gări aeroporturi universități închise
oameni prăbușiți pe străzi ca după hiroshima
la întrebarea
nici ultimul dans cu brigitte bardot
nu s-a dovedit a fi fost o fatalitate a fatalităților
în așteptarea cuvântului magic menit de orfeu
să crească nivelul de trai al întregii lumi
ne-am
urma trasul pe roata-mpărăteasă azi
dacă nu distingi între sensul propriu nu ai noțiuni de semantică
îți mănânci roțile
în fața ta se așează un polițist cu mâinile la spate
și
dragă bill îți mulțumesc pentru urările transmise
și pentru fotografiile cu urangutanii din indonezia
o expertiză frontală dovedește
că în țara mea nu există
decât alte specii al căror
nimeni nu poate aresta visul& nici moartea-n spirit
nici tensiunea resorbită de îngerul fugar
singurul care –ți poate da liniștea
o tensiune cu mult mai mare
se stinge în sac și
CD