o vizită a tovarășului nicolae ceaușescu în sicilia

timpul meu a fost nu-mi mai venea să trăiesc nici măcar în vis foarte mulți dintre cei cunoscuți de mine au murit cu mult înainte zeci de mii de localnici se adunaseră pentru a-l întâmpina pe tovarășul când are să fie ovaționat de întreaga sicilie o mie de copii dispăruseră printre cioburile unui destin căruia zadarnic m-am străduit a-i face față printre cioburile de la ultimul geam spart de la școala fantomelor verzi înțepenite pe holuri spre dincolo aud vocea recunoștinței ,, ai rămas singurul profesor din lume care colecționează cioburi silindu-se să le așeze într-un destin semeni cu ceaușescu în sicilia’’ nu-ți fă prea multe mustrări de conștiință ceaușescu a fost un om bun & regele a fost și chiar mai trăiește observând cu duioșie și candoare cele trei-patru generații sacrificate fără nici un ideal poate doar acela de a zice mersi că mai suntem în viață zi mersi că ești unicul om din lume care merge singur pe străzi când străzile se mută nu se știe unde orașele dispar nu se știe cum judecătorii nu mai judecă lumea nu se știe de ce mai există nu mai am somn fără memoria lucrurilor care urmează să se-ntâmple pe drumul fără început și fără sfârșit