Nu mă-ntreba dacă pe Cioran
Îl pasiona ruleta rusescă
Ori dacă acrobațiile minții sunt atît de inflamabile
Cutia cu jucării huruie prin pod
Ucigaș fără simbrie
Voi lovi cu
în genere
marii duhovnici apar în conștiința
celor care i-au cunoscut în momente exemplare
îmi revine-mi minte o întâmplare bivolară cu alina
alina avea gura mutată cam înspre
fiule, eu nu-mi scriu testamentul
a făcut-o deja arghezi
și nici nu te voi învăța să plângi
ori să te plângi postmodern din scutece
lasă-mă să mai zăbovesc
o clipă lîngă
ajunsesem la histria
voiam să-ți scriu numai poeme mitologice
prin care să mă reîntorc în adolescența eroilor
deslușindu-ți chipul în bătaia soarelui coborât
de-o suliță pe monezi din
la nunta mea am primit în dar UN CAVOU pe care
pentru orice eventualitate când m-am dus în cimitir
să-l caut nu l-am mai găsit după ce l-am dat
la ,,pierderi irecuperabile’’ m-a încurajat
vremea miracolelor se sfârșise
și eu te conduceam pe ultimul drum al ființei
exact așa cum parmenide a definit ființa
mi-a fost greu să nu plâng atunci
știind că nu te voi mai revedea
vorbirea devine lance a spiritului
mă dor cuvintele
numai în copilărie m-a durut
trădarea
amicilor de joacă
pe mine
cel mai puternic om
cunoscut de uta-napishtim
după patru zile si
în acea zi jung îmi vorbise despre arhetipul degenerării
nu-l ascultam prea atent era o zi de sărbătoare
inconștientul colectiv fusese învins
capetele hidrei atârnau oriunde
dintr-un alt
lucrul care m-a făcut să –nțeleg viața nepământeană a hobbiților
s-a petrecut în memoria ancestrală de azi
mă tocmisem cu moș crăciun să-i explic
de unde
așa cum spune la pagina 36 din memorii volumul al doilea
mircea eliade bolnav de hemoptizie
din lagărul de la miercurea ciuc urma să fie executat în lagărul de la vaslui
instalat în fosta
o oame nu a fost nimeni mai ticălos decât tine pe pământ
nu că nu te-am mai putut ierta ori suporta
dacă te-am agățat de șaua de fier zimțat te-am târât pe nisip
și
în vremurile acelea
se făceau nunți fără miri & fără mirese
prin innoptatul mir
prin dalbul aer
încercam să desfac nodurile
mai ales semnele proletcultiste
pentru că
vorba geniilor
cine nu
dragă botticelli
e toamnă și trăiesc uneori
puseuri de nehotărâtă spaimă
ar fi trebuit să fi murit demult
nu mă știu vinovat decât față de destinul meu
ursit de ursitoare transcris cu
de parcă aș fi john fitzgerald kennedy la depunerea jurământului
nu există moment matinal să nu mă-ntreb
ce pot face eu pentru literatura română
locuiesc într-o țară în care trebuie să-ți pui
dacă ar fi fost să fiu poet-curtean
aș fi scris numai despre morți
la cererea dragilor noștri masoni de la white house
întâmplarea numai întâmplarea
umbră a pelasgilor –îngerii a făcut să
oriunde –am ajuns viața trebuia să meargă mai departe
neîncepută ca izvorul tămăduirii
singura realitate palpabilă a fost copilăria fără mască
în somn visul îi aduce înapoi copilului
lacrimile tale magdalena mai fierbinți
decât întorcerea poetului risipitor acasă
mai puternice decât castanele părăsindu-și originile
și sălașul de veci pe drumul găzarului anonim
anton
cum bizonul alb paște în liniștea preeriei
mă paște tensiunea dintre două timpuri verbale
viitorul din trecut
mai mult ca perfectul
fără să-i pese
cine aruncă lassoul
în jurul
de când profesorul meu de matematică de la 10 ani
intrase cu mașina într-un copac din ultimul vis dinaintea zorilor
n-am mai putut studia matematica
foarte târziu am înțeles pricina accidentului
betoane la o adică
în lumea mea
răul pare să nu se mai termine
pe cine ați aresta domnu poet
pe mine m-aș aresta într-un munte de nepăsare
dacă ar fi cu putință adaugă și liniștea
pot jura cu mâna pe inimă că fiecare exercițiu zilnic de supraviețuire
începe cu mirarea primordială gesturile tale minuscule
mă –mpacă definitiv cu lumea inexorabilă
întinsă pe cea mai lungă
1. Profundul interes al elevilor față de literatură se manifestă astfel:
- ,,pentru mulți dintre noi deja cărțile nu mai există’’(Þabără Mădălin);
-,,tinerii nu mai sunt interesați să citească,
când mureau cei care spuseseră lucruri neadevărate despre mine
și neamul meu al străvechilor poeți pindareici
neputând să-și dea sufletul trădat de cântecul cocoșilor de munte
hrănind orașul de
CD