achile în ținutul umbrelor-câini

o oame nu a fost nimeni mai ticălos decât tine pe pământ nu că nu te-am mai putut ierta ori suporta dacă te-am agățat de șaua de fier zimțat te-am târât pe nisip și ți-am uitat numele și chipul ți-a fost mâncat de grauri nemaivând ce spune călăului am vrut să mă șterg pe față cu sângele neamului tău becisnic o oame turma a cărui neam o urmai era cu mult mai cumplită decât și-ar fi imaginat cineva o groapă în hades fără luntraș și fără apa însetării vulturii erau sătui de carnea ispititorului și nu au vrut să mai coboare din înalturi mi-au aruncat o pană cu o mie de reproșuri o oame nu ai fost vrednic nici să fii păscut de vulturi scrisoarea lui pindar despre faima lui homer este la fel de îndurerată ca lătratul omului cu inima de câine omul-câine devenit omul-demon înotând prin mulțimea planetelor neexplorate de nasa pentru multiplicarea și perpetuarea depresiei suverană în purgatoriu imaginea hadesului după dante și ipocrizia omului erupție a unei vitejii după ce toate războaiele s-au terminat vidul ontologic dintre ființe nu se poate umple cu maniere ci se descompune în unelte ale trădării și rupe scripetele celei mai înalte piramide hamletiene ce s-ar fi construit vreodată prin labirint trece o femeie singură și palidă sub privirile idolilor unanim acceptați din mare iese o turmă de porci și se ascunde în holdele mănoase ale lumii achile, dormi?