scrisoarea unui neinițiat în pedagogie abracadabra

din nefericire elevul a plecat spre școală plictisit de ora comună de omul comun de viața comună nu și-a luat cărțile caietele ghiozdanul de plumb cu un scop imprecis se uită drept înainte merge pe stradă asmute vrăjitoarele rostește formulele alchimice transmise pe cale orală pe bani grei în profetică așteptare samurai fără sabie s-au întins pe podele le-au umplut de lacrimi și le-au șters ca pe hidrocarburi pentru ca elevul să spună lecția profesorul pleacă la război se adăpostește după marea piramidă de la gizeh se înalță și contemplă somnul profund al crotalilor odihnindu-se sub pătura imensă a superputerii globalizatoare acolo unde există întrebări toate răspunsurile sunt date într-o limbă necunoscută pământenilor școala e de vină lipsa de caracter a mai marilor lumii masoneria ce nu poate rezidi templul lui solomon pentru ca să nu se sfârșească lumea dintr-o suflare minele de uraniu din antarctica ruptă de pe hartă cine este cel mai puternic de pe pământ acela să sufere cel mai mult vin vrăjitoarele la miezul nopții se dezbracă se așează în centrul universului și-l pipăie se invocă formulele magice pe cerul trandafiriu se înalță vertical vulturul din stema romană se merge la muzeu se descoperă alte pietre ale tăcerii se descifrează alfabetul violet se adoarme pe un munte de aur dragilor găsiți-l