o promenadă indigo a lui adam printre lampadare violete

viteza gândului aducea ploaia mistică poate chiar a perșilor amintirea lor nu mai există decât în zborul în flăcări al păsării phoenix pe care surghiuniții din paradis l-au transformat în loc comun oh pasărea mea oh pasărea mea înotând printre globulele roșii ale zeilor tocmai au luat micul dejun și i-au bandajat aripa stângă cu singurul viitor desparte pământul de vis intră în vis și tu și tu care crezi aidoma în despărțirea apelor de uscat stai ghemuit fulgerul alb al trandafirului își scutură corola adamică un fel de tumul neptunic plutonic aoreola care alungă oboseala zeului El care m-a pus pe mine să dau nume tuturor lucrurilor iarmarocului iluzoriu al simțurilor și al cugetelor nu putem ști mare lucru mistreți albi mânându-și turmele spre iarba neagră numai pasărea mea ah pasărea mea învinge infinitul