Cătălin Al DOAMNEI

întâlnirea cu sinele-copil...mă-ntreb, dacă ne-ar lua de gât, într-adevăr, acel copil, ce i-am răspunde, nu sunt eu siamezul tău, caută-ți pe altcineva?...De aceea poemul e un posibil răspuns, probabil, singurul adevărat...

poemul evocă sentimentul depărtării delor două lumi-text, ca-n basme, chiar îl învăluie într-o aură ușor naiv-bucolică, felitări pentru motivele alese, mă refer la ,,dejghiorat nuci verzi'',,,o fabrică de sare de mare'', deosebit de expresive după mine, un pic ar mai trebui reluat finalul, ultimul vers...

îmi place tabloul, excepțional vers, se vede treaba că mai dereticăm și noi câte ceva prin ,,bucătăria poeziei românești'', aș mai adăuga un clip, vorba lui heraclit, ,,e și aici o zeiță/soarele nu i se opune'', felicitări!

interesant, mereu suntem trădați, uneori și cel mai des de noi înșine, felicitări, personal aș fi optat pentru plasarea epitetului înaintea măsurii, înțelegând prin aceasta că, de fapt,nu există o măsură a trădării, nu?

un text profund,puternic, foarte aproape de ,,fiziologia'' despre ludic a lui Piaget, metafore plasticizante, daca ne straduim, incapem amandoi pe aceasta sfereta... rog a-mi da voie sa vin mai aproape, inteleg ca sfereta este sansa(unica)de a trăi inefabilul...

adică e vorba de o blasfemie?sau de mai multe in acest trecut? securitatea, oricat de talamba, tot se mai inchina si ea in ascuns, iar cand il vedea pe Nicolae Steinhardt se convertea de-a dreptul, fapt ce ma face sa ma gandesc sa cer demiterea intregului corp diplomatic roman din emiratele anglicane pentru crasa incompetenta de a nu informa cum se cuvine in limba Divinului Brit Cartea profetului Daniel scrisa in temnita comunista de blândul monah, din spusele bătrânilor de la sighet cu care am discutat eu, la predicile dostoievskiene pe care le tinea duminical, toata suflarea maramu se deplasa cu viteza luminii prin niste troiene de 3 metri, inclusiv securistii deghizati in civil ca să nu piarda vreun cuvintel apostolic...propun sa adresati scrisoarea Părintelui Nicolae Steinhardt, de acolo unde s-a proptit o macara mai inaltă decât catedrala mântuirii neamului, posibil sa fiti auzit, iar cand sunati la chilia Părintelui, sunati încet așteptând mai multișor, posibil să să fie cu Părintele Mina, cel care l-a botezat în închisoare, când clopotele s-au tras singure și comuniștii au tras salve de vânătoare pentru deținuții obligați să facă gimnastică, să ne revedem cu bine, fie la Rohia, fie la Părintele Sofronie, de-ați ști cum îl venera pe blândul monah, mai mult decât clerul actual ortodox...

o poezie frumoasă, de o ironie sfâșietoare, melancolică, poate că suta aia de ani e doar clipa ce ,,trece ca vântul luat'', ca să parafrazez,felicitări

poemul trasmite intr-adevar emoția departarii, deși, pentru mine, drumul până la tatăl meu rămâne drumul cel mai scurt, cel mai repede, ,,pi șentru'', și , sper că nu numai pentru mine...

un poem de o emotie copleșitoare, intens patriotică, la multi ani pentru ce a mai rămas din această țară!...

Vă mulțumesc de trecere, de cuvântul cel bun;din păcate, timpul nu-mi permite să răspund comentariilor, cândva o voi face. Ori de câte ori am ocazia, vă urmăresc cu atenție scriitura, extraordinarele cronici și recenzii, efortul recuperator al unor vremuri apuse...Vă mulțumesc,vă iubesc și vă admir - în numele celor care nu v-au uitat și vă așteaptă, prof. dr. catalin afrasinei, vaslui

Înțelegem că Marea Conștiință a veacului al XX-lea care a fost Marin Preda, după cearta ,,domestică\'\'de acasă - aceasta nefiind nimic altceva decât prilejul excelent al declanșării urgiei- era permanent vânată, în cele din urmă reușind să-și îndeplinească misiunea cu brio, terminând ,,fragila alcătuire biologică\'\'a scriitorului. În acest sens, sunt de adăugat și declarațiile lui Dinescu, M.Ursachi ori ale poetului Adrian Păunescu, grav bolnav suspect de repede...Un articol terifiant, balsam pentru minte, inimă și suflet.

sau, mai degrabă, bărbatul, copil nenăscut din iubire, plâns de o poetă ce-i spală tălpile cu mir...

aidoma antropologului ce recreează întregul univers din cioburi, poemul propune o tendință spre esențe din alte vremi,,,cu alți zei\'\'-cum ar spune eminescu, fiecare cuvânt al discursului poetic, în fapt, realizează o adevărată weltanschaung a odihnei și a ne-odihnei pe marea aflată-n ,,buzunarele cusătoresei\'\', metaforă acvatică, dar și a ceea-ce-strânge-laolaltă, din iubire, lumea, umanizând-o și sporind-o ,,între aer apă cer și pământ\'\'...un poem minunat!

dincolo de candoarea descrierii și a frumuseții articulării verbale, m-aș grăbi să spun ,,vadre retro\'\', sper ca vorba ,,fă-te frate cu dracul până treci puntea \'\' să nu se poate aplica și-n cazul poeziei, poeții fiind mesagerii divini și umbra accidentului cosmic în sens aristotelic, în planul cunoașterii umane purificate prin katharsis, cred că ar trebui să revii la tonul psalmic al poemelor anterioare ce te reprezintă în chip strălucit și minunat, ,,căci plata sufletului e prea mare și niciodată nu se va putea face\'\', felicitări!

un poem al cărui mesaj se dorește a fi decriptat cioranian,pe final, cu interogații zguduitoare- o incercare de răspuns este de prisos...cum ar fi raspuns Emil Cioran!...mai revenim!

am descoperit mai târziu Gulagul de pe site, din păcate, unele amintiri nu pot fi citite fiind codate, ma refer la episoadele de la 1-la 17, e o problema tehnica ?ce-ar trebui sa fac ca să le pot citi, va multumesc

descrierea unui cotidian când terifiant, când tandru apocaliptic, pare că nemulțumirea de supraego a evadat din Les Fleurs du Mal...

posibilă și elegantă definiție a sublimului, de unde începem să vedem cu ochii minții

Am dedicat acest poem copiilor de la maternitatea incendiată din Giulești, așa cum transpare, explicit, din partea finală.Mulțumesc oricum.

să fie dragostea mai puternică între orbi?, o incursiune superbă în interiorul ființei umane