Hemoglife. Maci de octombrie I-VI

Insomniile nasc doruri bizare.Tin numai din mai pana-n iunie.

de data asta este inspirat Vasile fratele Munteanu Am citit de mai multe ori poemul așa pe îndelete cam cum trăgea din pipă Ernest Hemingway.Bănuiala că există un barbar prin lumea ficărei femei se lasă așteptată.Contrar medicului din fiecare ființă a vraciului sinele așteaptă să audă clopoțelul interior. Cine se pune cu o femeie îndrăgostită sau părăsită e victimă clar. Să mai citesc odată!Mda! Citesc și văd și trăiesc. Plouă e aproape întuneric iar vocea actriței taie sacadat fiecare vers , pe fundal se aude cum foșnesc frunze. E un decor între alb și pământ.Nu pun la bătaie micile disfuncționalități tehnice pe care orice scriitor le poate lăsa libere de contractul unui critic. Aici este vorba de planul unei idei.Poezia Luminiței Suse e ca o scrisoare fără expeditor. Ai vrea să o pui din nou în mâna poștașului după ce i/ai smuls plicul dar imediat și imediat tragi de mâneca vestonului și/l rogi cu lacrimi în ochi să-ți dea...scrisoarea.Devii curios! Poezia nici nu este altceva decât lacrima aceea pe care nu știi cui să o plângi.Bunăziua Luminița!

mi-a placut ce-am citit! cam pretios, cam multe repetii si constructii banale... locuri comune cu gramada...
unele putin hilare... cu toamna care-si taie venele... mi-aduse aminte de dilema blondei apropos de vene...
nu stiu, poate nu-s eu un cititor foarte avizat, dar textul e muuuult labartat, intins cumva pe prea-multe-strofe/versuri, si din cauza asta, imi pare mie, mesajul care ar fi bun, zic eu, se dilueaza...
as taia mult din el... si-atunci mi-ar place, probabil...
pana atunci, cam atat mi-a placut:

\'mustangul
de care m-am ciocnit pe șosea
mușcă impetuos verdele din ochii mei
și roșul din ai tăi\'

\'poemul acesta se va naște oricum
chiar și orfan de iubire\'

p.s. si un typos la III.2 \'iti acopa\'...

ai taiat in mine direct, pentru ca toamna este anotimpul pe care il iubesc, dar pe care nu il astept niciodata din cauza soarelui si al marii, pentru ca acestea doua sunt partea de 99% din singurul meu vis valabil, si ai deschis robinetul sinceritatii mele , cu asta...

ce pot spune despre versurule tale postmoderniste? sunt frumoase !

sunt rupte din sinceritatea ta incredibila, spune Confucius: atunci cand lucrurile merg in jos, doar sinceritatea ta te salveaza si iti aduce chiar un succes, acolo unde suferi

afara este un soare ca cel ce cade pe frunzele din tara ta, voi iesi sa le calc si poate ma voi descalta sa pun talpile pe ele, sa fiu un samurai impotriva ridicolului , si poate chiar sa ma doreasca o femeie completa, si cu trup si cu un suflet al poeziei

de nu ar fi masinile si parbrizele aparatoare de real...

astazi poezia ta m-a bucurat cu o tristete pe care mi-o da mereu toamna, si cu suferinta poetilor si cu relatarile despre ce se petrece cu viata fiecaruia, vreau sa fie toata lumea fericita, astfel ca poetii sa renunte sa mai scrie, ne mai avand vreme de atata fericire si de atata iubire, poezia ta nu vrea iubire in afara tristetii si bucurie in afara unei drame care sa fie invinsa, de ce?

oricum ai scris-o frumos, cu inima ta, cu tristetea ta, cu harul tau de a suferi, esti sora mea mai mica, daca iubesti toamna pentru ca te face trista din cauza frunzelor si al copacilor nenoriciti, dar ramanand in viata

sa fii fericita!!

...chiar acum, am vazut un pantof
alergand in maini
cu o femeie desculta

sau, ca sa ma exprim altfel, oglinda zice \"Bau!\"

hm

ar merita sa recitim

Obiect, de Salvador Dali:

\"Un pantof de femeie, în interiorul căruia a fost așezat un pahar de lapte călduț, în centrul unei paste de formă ductilă și de culoarea excrementelor.
Mecanismul constă în a scufunda o bucată de zahăr pe care a fost pictată imaginea unui pantof, cu scopul de a observa dezagregarea zahărului și, ca urmare, a imaginii pantofului în lapte. Mai multe accesorii (fire de păr pubian lipite pe o bucată de zahăr, o mică fotografie erotică) completează obiectul ce este însoțit de o cutie de zahăr de rezervă și de o lingură specială ce slujește la amestecarea grăunțelor de plumb din interiorul pantofului.\"

asa mi s-a parut a fi acest poem.
o umbra suava a macilor prinsa printre ganduri de dragoste.
interesant.

Slăbuț, superficial, nedecantat, nelucrat. Iată un exemplu (în care se lăfăie o splendidă cacofonie): \"a ridicat un pantof/ ca să îmi mulțumeasCÃ/ CÂND am oprit să treacă strada\".
Nu tot ce ne trece prin cap e poezie.
Și nici comentariu la poezie.
Cel de față nu face excepție.

pentru sinceritate și semnalarea cacofoniei. Am corectat.

sau, mai degrabă, bărbatul, copil nenăscut din iubire, plâns de o poetă ce-i spală tălpile cu mir...

\"poate
îl strânseseră degetele femeii
nerăbdătoare să ungă și steargă
cu părul ei, macii din talpă\"

superba imagine poetica... de ca ma gandesc la Maria Magdalena?

Luminita a reusit un ciclu inchegat, solid, cu toate ca vraja poetica degajata din versurile ei este diafana, vulnerabila.