Cătălin Al DOAMNEI

în toate lucrurile am căutat perfecțiunea și n-am înțeles niciodată de ce nu poate exista precum cochiliile moluștelor aduse pe maluri pustii memoria lui van gogh mă urmează sângerând pe

ar trebui să continui intrarea în templu cum se zidește piatra vorbitoare după ființa parmenidiană o amintire mai puternică decât izbitura unei portiere primită cadou circulând regulamentar pe

pe omul care în copilărie a avut grijă de mine mai mult decât de sine însuși îl chema vasile era cu mult mai în vârstă decât mine și decât numărătoarea comunistă pe care n-o lua în seamă

părea că nu mai există timp și nu va mai fi niciun anotimp ce este această vorbire în somn a îngerului fără noi mă întorsesem cu soljenițîn în gulag acolo mă așteptai tu pe mine

când m-am născut orașul semăna tot mai mult cu politica sovietică împletindu-și frenetic pânza de păianjen pe care avea s-o rupă într-o altă zi soljenițân pânza de păianjen era multicoloră,

cine nu m-a putut învinge a trebuit să-mi accepte anonimatul vremurilor legendare ca pe singura împărăție în care hotărâsem a fi foarte puternic după ce-i omorâsem pe toți și humbaba se

fulgerul mcqueen vorbește românește negreșit va trebui să-l găsești altfel eu nu mă mai intorc acasă cu tine în primul magazin bakuganul era un fel de sferă aidoma miriapodelor aflate mereu în

orice stază a șamanilor ar trebui să aducă liniștea muzicii și a florii de lotus dacă nu ai murit cum ți s-a pregătit odiseea după cernobîl invoci

vrând să-i răspundă numai și numai în spiritul valorilor absolute eroicul reprezentant al papuașilor la academia franceză a luat cuvântul și a zis dacă eugene ionesco nu este aici românia

a venit toamna în livada cu portocali iubesc ochii tăi de aur și de vise aidoma fantomelor din copilărie un soare albastru apune în livada cu portocali văd lucruri ciudate mă urmezi în

achile mă părăsise și eu începusem să mă sprijin de norul divin forța centrifugă a moleculelor mă făcea să contemplu plecarea lui de semizeu ape tulburi cotropiseră viața-mi era o zi în

aveam 5-6 anișori când tatăl meu mă lua cu el la târgul din crucea gării vasluiul era mai mult pe sub ape lângă autogară era un parc cu brazi unde se odihneau oamenii muncii până la viitoarea

eu nu am mai avut sărbătoare din marxism-leninism era cea mai urâtă zi cea mai sinistră la orizont nu se mai zărește nicio revoluție te caut în negura cețurilor și mi se pare că te

absența ta începuse să doară trăiam ca și cum aș fi fost lovit de o cometă în nopți fără lună mă însoțeam cu romain

în sala de consiliu profesoral se decidea soarta elevei gloria-muncii-la-plai-cu-boi mama fetei era în irlanda și nu putea să adoarmă lângă vulcanul ce-ntuneca sora europa de 200 de ani de

frumusețea urmelor aspre pe zăpada aspră căzând perpendicular pe vieți în ascensiune grea aș vrut să ți-o arăt în loc de bun rămas printre descreierați a căror umbră în retragere topește

Raportul dintre subiect și predicat în limba română literară modernă Se poate afirma că „funcțiile sintactice purtate de unitățile sintactice apar doar ca rezultat al unor raporturi sintactice” ,

pe drumuri de cumpănă se întâmplau lucruri ciudate foarte stranii toți vorbeau pe la colțuri peste gard nimeni nu voia să-și asume adevărul mai greu decât cumpăna de la fântâna lui

începea cel mai bun poem mizerabilist în ajun de august ca-ntotdeauna păzită de gărzile roșii cu tricolor lumea devenea

mamă ești mai frumoasă decât o epopee spusă de g.dumezil am venit să ne revedem după șapte ani eu de cruntă singurătate tu & împreună cu ceilalți ca –ntr-un ritual antropomorfic evenimentele

la cumpăna dintre ani am vrut să scriu un poem cubist o artă poetică de agățat de cerurile protozoarelor care îi mai reprezentau pe oamenii-mască eram cu enkidu & începuserăm

și eu știu cum este să fii cuprins în capcana memoriei întinsă de mercenari față de care respectul se pleacă și evadează din dicționarul clipelor fericite culese din cărți din care-ai

așa s-a născut fiul tunetului în mijlocul tribului căruia i-am uitat numele stăteam pe o plajă pustie cu gaugain și lumea impresionată la culme credea că n-o să ne mai vadă niciodată

între melancolie și grotesc crește viața în deriva frunzelor dansând în cerc toamna căutând locul perfect geometric în care -ai să cazi să te cuprind să mă cuprinzi la