CSCarmen Sorescu
Verificat@carmen-sorescu
Cluj Napoca
„Și germinam înlăuntrul lui încet-încet la fel ca o mare iubire.”
www.agonia.ro 2006
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Titlurile poemelor emană un miros de pâine caldă, de prăjitură făcută de bunica, de dovleac copt, ceva așa care te face să duci nările în aer, în cazul nostru aici să dăm click. Nu aș fi dat, am dat din greșeală, titul nu doar că e comun, uzitat, și uite așa din cauza lui aș fi pierdut poemul.
Cel mai mult mi-a plăcut: viața... e o câmpie făcută din dragoste și din cămășile tale. Las o stea semn pentru cititori că pot culege niște spice hrănitoare de aici :)
Cel mai mult mi-a plăcut: viața... e o câmpie făcută din dragoste și din cămășile tale. Las o stea semn pentru cititori că pot culege niște spice hrănitoare de aici :)
Pe textul:
„Atât de tristă-mi părea viața..." de Iulia Elize
0 suflu
ContextÎn primul rând îmi place imaginea din strofa a 4-a, exact asta face poezia reușeste să deschidă un mic cinematograf ad-hoc undeva în mintea fiecaruia pentru a aranja cuvintele citite.
Deși am citit hiperbolic: vă vorbește un nou-născut de-o sută de ani,rana urâtă devine în poemul tău cireașa de pe tort.
Frumos când vorbim despre iad! Stea.
Deși am citit hiperbolic: vă vorbește un nou-născut de-o sută de ani,rana urâtă devine în poemul tău cireașa de pe tort.
Frumos când vorbim despre iad! Stea.
Pe textul:
„înainte de a doua venire" de dan petrut camui
0 suflu
ContextMulțumesc frumos Ottilia, mă bucur că ți-a plăcut...
Pe textul:
„Ani de-a rândul" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextAcolo, am simțit un fel de pădure! Așadar, acolo!
Desigur, fiecare poet/ scriitor are o schemă de gândire, cel puțin în cazul acestui poem se observă un plan inițial. Chiar dacă mi-a fost greu să identific, să mă identific, acest lucru cade în planul secundar, cititorului nu i se permite un acces total și asta, mie una, chiar îmi place. Am să scot din context ceea ce urmează mai jos pentru că pare acel maximum atins:
în sfârşit ciobul oglinzii confundat cu o jucărie/ prin care în glumă am păşit/ și nu m-am mai întors niciodată
Desigur, fiecare poet/ scriitor are o schemă de gândire, cel puțin în cazul acestui poem se observă un plan inițial. Chiar dacă mi-a fost greu să identific, să mă identific, acest lucru cade în planul secundar, cititorului nu i se permite un acces total și asta, mie una, chiar îmi place. Am să scot din context ceea ce urmează mai jos pentru că pare acel maximum atins:
în sfârşit ciobul oglinzii confundat cu o jucărie/ prin care în glumă am păşit/ și nu m-am mai întors niciodată
Pe textul:
„sfârtecându-mă" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextStrăinul, acel ceva/ cineva mereu cu un pas înainta noastră. Străinul, poate fi om, poate fi o stare, poate fi ziua de mâine. Străinul, acel cuceritor fără arme care ne cotropește. Străinul tău în care mă recunosc și eu. Îmi place foarte mult epicul, poezia din această povestioară e ea însăși, nu pot lua un vers fără de altul, totul e legat, precum străinul de tine. Poate că remarca cu Nichita e personalizată, poate că ar fi mers mai bine: cum a scris poetul, cred că generalizarea inducea și mai bine faptul că străinul nu are nume și ne aparține tuturor. Stea.
Pe textul:
„Străinul" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextAm citit și textul anterior, simțeam nevoia să înțeleg cum ai legat fragmentul cu ghilemele, de la un carnețel pe un balcon. Bine gândită introducerea cu prietena ca să ajungi aici, cel mai mult mi-a plăcut imagina din biserică, pe întuneric și fără lumânări, sub amenințări. Povestirea ar mai fi suportat încă o pagină, textul expus este suficient nimic de zis, dar datorită subiectului, simplității exprimării, acurateții, personal aș fi vrut mai mult pentru că intriga întrevede o conjectură de urmat. Stea.
Pe textul:
„"E plină de fiare țara asta"" de Dumitru Sava
0 suflu
ContextDesigur, poemul trebuie luat ca atare și nu judecat, nicio poezie nu trebuie disecată pentru că i se pierde aura de mister care-i dă și numele. Dar, :) tu ca poet poate că nu trebuia sa vorbești de talent ci criticul trebuia să vorbească, mai ales că poetul aceal din primul rând e generalizat și nu toți au talent, dar ca idee filosofică (am văzut că stai foarte bine la asta) poate îți iese un eseu. Spor :)
Pe textul:
„Poem-crucișător" de Ionut Popa
0 suflu
ContextDrăguță chircirea asta, pentru că așa mi se pare, că te-ai băgat într-un colț al ființei să nu te vadă nimeni și ai scris asta. Abordarea tehnică a poemului este inteligentă, denotă propoziții sparte-cioburi, nu mai spun de sincopele dintre versuri, menite parcă să spună, vreau să lipesc cioburile și nu le mai găsesc... frumos.
Primul ciob care mi-a plăcut:iluzia se păstrează în sticlele foarte adânci, cam cât căderile tale
Al doilea: repet ultimul sărut ca pe un salt mortal
Mai sunt și altele, de citit. Stea.
Primul ciob care mi-a plăcut:iluzia se păstrează în sticlele foarte adânci, cam cât căderile tale
Al doilea: repet ultimul sărut ca pe un salt mortal
Mai sunt și altele, de citit. Stea.
Pe textul:
„cioburi" de diana dumitraciuc
0 suflu
ContextFiecare cruce înălțată este un trup doborât - un truism căruia câtă vină i-aș găsi, pentru că știi și tu truismele trebuie camuflate în metafore care mai de care, îmi place cum izbește și paradoxal, trezește. Îmi place foarte mult cum sună și imaginea cinematografică pe care o deschide e cea bine știută, deși doborât aici vine în urma destinului, parcă! Am citi apoftegmele, foarte distractive, Monologul unui mort, iarăși interesant. Revenind la poem mă gândeam dacă în locul primului cuvânt cu care începe poemul: talent, ai fi folosit altceva, de exemplu: iubirea, sărăcia, tristețea, sunt sigură că ar fi fost neschimbat. Ai vrea să zici cu acest talent că poetul și-l poartă, de altfel frumos spus: lângă inimă rostogolindu-se pe dâmbul viselor, ca un Sisif neajutorat, revin să spun, poate că alt cuvânt ar schimba perspectiva, cel puțin a mea. Beția la rang de nemurire, faci dragoste cu întunericul și te gândești la lumină, excedent de suspine :) Stea.
Pe textul:
„Poem-crucișător" de Ionut Popa
0 suflu
ContextAm citit câteva texte din urmă și mi se par de evidențiat, voi lăsa semn aici doar pentru că e ultimul și nu pentru că celelalte nu ar merita. M-a izbit ortografia specială, care, cât de îngăduitoare aș fi, spun sincer, e în detrimentul poemului, pur și simplu îi taie din curgere. Eu una m-am oprit cumva încurcată și am reluat de câteva ori și nu ca să recitesc o metaforă ci ca să înțeleg ideea, prin urmare spun doar atât: se duce ritmul, se duce emoția, revino la ortografia clasică. Lăsând partea tehnică de-o parte, îmi place cum începe poemul, aerul rave, replicile și chiar dacă se vrea un poem fantastic: diavolul nu auzisese de moartea ta... tot timpul cititorul e adus/readus la cruda realitate: oraș/ epoca de aur/ comitetul central/ furnal/ primărie. Remarc: în urma ta universul strângea cu o cheie franceză val(oops)vele inimilor ce o luaseră razna. Stea. Sau mai bine velele inimilor... :)
Pe textul:
„chiar înainte ca diavolul să audă că am murit" de Constantin Rupa
0 suflu
ContextPoemul prinde forță după primele două strofe: tu ai crescut/ trup şi plămâni şi degete/ poate gheare şi aripi/ pe care nimeni nu le vede mişcând. Dar asta nu înseamnă că e de neglijat comparația: singurătate-fetus (care nu vrea să se nască). Apoi hrana, la fel, îmi place că nu contează dacă sunt mizerii sau nu, singurătatea chiar asta preferă de fapt, regurgitează mai bine zis, tot felul de cutii goale de conservă :) Stea.
Pe textul:
„tu locuieşti în mintea mea singurătate" de Anca Zubascu
0 suflu
ContextUn fel de epopee. Și cred că asta mi-a plăcut cel mai mult că nu te-ai oprit, că tot ai mai avut ceva de spus. Până la urmă de asta și era vorba, de o călătorie, cumva o întoarcere la o revoltă interioară. Un fel de strigăt. Ai ales bine locul, pe mare, să nu fii auzită. Prima strofă funcțioează foarte bine, este un prolog care deschide așteptări. Îmi place magia despre foc: Focul neinventat nu se stingea niciodată și nu te rănea. Deși pe marea asta te-ai încăpățânat să fii rațională, tot ai căzut în poezie la auzul sirenelor. Altădată astupă urechile mai bine. Stea.
Pe textul:
„Călătorie în primordial" de Ancuta Morar
0 suflu
Contextnonconformist poemul, frumos, merge apatic, dar sigur prin mine.mi-a placut mai ales:
cât diavol trebuie să înving până în zori
câte schimburi de noapte trebuie să fac
câte taxe am de plătit
câte peșteri de cuvioși călugări de exterminat
câte biserici Ți-au făcut
și nici una nu ține cu Tine
pana la urma din orice sens giratoriu se poate iesi daca dati semnal corect daca nu ramai acolo lovit pana vine politia si spune care a fost mai aproape de bordura este nevinovat, da, chiar asa spune, poate face si un poem, daca il mai retii putin:)
cât diavol trebuie să înving până în zori
câte schimburi de noapte trebuie să fac
câte taxe am de plătit
câte peșteri de cuvioși călugări de exterminat
câte biserici Ți-au făcut
și nici una nu ține cu Tine
pana la urma din orice sens giratoriu se poate iesi daca dati semnal corect daca nu ramai acolo lovit pana vine politia si spune care a fost mai aproape de bordura este nevinovat, da, chiar asa spune, poate face si un poem, daca il mai retii putin:)
Pe textul:
„Sens giratoriu" de Stefan Doru Dancus
0 suflu
ContextNici nu știam de far, a apărut acum o săptămână exact în momentul când scriam poemul, mi-am dat seama de el și spre cine se îndreaptă, scriam și nu mă lasă, îmi arăta mereu direcția, spre pământ și pământul era el chiar lângă mine...Mulțumesc pentru stea!
Pe textul:
„Farul interior" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextO proză scurta scrisă ireproșabil, un fragment de viață. Un fragment de viață cu bune și rele cum are fiecare om, numai că atunci când punem pe hârtie povestea, ea devine centrul universului.
Ningea! Cu niște fulgi mari ca niște promisiuni dumnezeiești!-un strop de metaforă într-o lume plină de defecte ale unor personaje care se agață de scriitoare din dorința avidă de a fi puse pe hârtie cu orice risc. În final întrebarea esențială: ce sunt eu? la scara acestor întâmplări....întrebare care va rămâne fără răspuns oricâte povești am trăi sau am inventa pe hârtie...aici rămâne timpul acordat scrisului ca o retrăire, ca o vindecare...Stea.
Ningea! Cu niște fulgi mari ca niște promisiuni dumnezeiești!-un strop de metaforă într-o lume plină de defecte ale unor personaje care se agață de scriitoare din dorința avidă de a fi puse pe hârtie cu orice risc. În final întrebarea esențială: ce sunt eu? la scara acestor întâmplări....întrebare care va rămâne fără răspuns oricâte povești am trăi sau am inventa pe hârtie...aici rămâne timpul acordat scrisului ca o retrăire, ca o vindecare...Stea.
Pe textul:
„Dialoguri cu Anne " de sophia elisa coreli
0 suflu
ContextCe-ar putea să ne mai apropie? Un poem complicat, cumva pe straturi sau planuri, imagini compuse, aparent separate, dar care duc în același loc. Un poem ca o bifurcație, în care oricând o poți lua pe o pista falsă. Bordura se strânge în mine, un fel de bordura se termina la mine, drumul...orice ar fi...Mi-a plăcut. Stea.
Pe textul:
„ Au rămas ziduri " de Cristina Sirion
0 suflu
ContextMultumesc, da, zaua lipsa....ma bucur că ai remarcat-o!!!
Pe textul:
„Suum cuique" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextAlexandra, Mulțumesc pentru citire și apreciere, da, povești din întuneric...așa cum spui...
Pe textul:
„Întâmplări dinăuntru" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextCel mai mult mi-a plăcut: tu care porți în mine labirinturi/ piramide, apoi: eu m-am născut odată cu macii, și nu ademenesc melancolii.
Nu vreau să ciuntesc poemul cu aceste exemple, însă nu m-am putut abține să nu le scot în evidență. Da, este bine de evitat să pronunțăm cuvântul noi, pentru că până la urmă acest cuvânt e doar gramatical, pentru a ne facilita mental deosebirele de singular și plural, în realitatea palpabilă el nu există, e un cuvânt care stă în aer și roiește, ceva abstract :) și cu asta voiam să spun de fapt: să nu ne bazăm pe cuvântul noi. Mi-a plăcut această subliniere. Stea.
Nu vreau să ciuntesc poemul cu aceste exemple, însă nu m-am putut abține să nu le scot în evidență. Da, este bine de evitat să pronunțăm cuvântul noi, pentru că până la urmă acest cuvânt e doar gramatical, pentru a ne facilita mental deosebirele de singular și plural, în realitatea palpabilă el nu există, e un cuvânt care stă în aer și roiește, ceva abstract :) și cu asta voiam să spun de fapt: să nu ne bazăm pe cuvântul noi. Mi-a plăcut această subliniere. Stea.
Pe textul:
„poem securizat cu parolă" de silvia caloianu
0 suflu
ContextÎnceputul este destul de bukowskian, dar surprinde. Cine s-ar fi așteptat la șarpele acela care are de-a face cu moartea, cu nemurirea. Același stil minimalist încărcat de metaforă face ca puținele cuvinte să ia turnura poeziei. Și pentru că acest gen de poem nu se explică, nu se explică prin esența lui metaforică, revelația și-o trăiește fiecare cititor în parte și o savurează, îți voi spune doar atât: nu te mai opri din scris când ai o idee originală.Stea.
Pe textul:
„Căsuță pentru păsări" de Paul Alex
0 suflu
Context