Poezie

Călătorie în primordial

3 min lectură·9 ianuarie 2019

Mediu

Am găsit odată o barcă ancorată la mal și eram singură

În jurul meu musteau dorințele vii ale unor larve

Cu fiecare minut care trecea nu le mai deosebeam de ale mele

Nisipul tăcea,

Iar lemnul bărcii începuse să putrezească de plictiseală

Hai să mă pierd, mi-am zis

Cu barca asta.

M-am îmbarcat și am plecat,

Supusă unei oarecare condiții

Eu însămi o condiție ca barca să plutească doar ca să se scufunde

Călătorul condiționat, purtat de vânt și fără legendă.

Și-atunci am gândit că am nevoie de legi pentru un drum parcurs înapoi

Un set gata făcut,

Din care să pierd câte o bucată

Respectând cronologia inversă a apariției lor

Să pedepsesc în lanțuri toți scribii care le-au multiplicat cu avânt

Să celebrez mici victorii fumând pipa păcii cu bătrâni care n-au avut șansa să moară ca Che Guevara.

Știu Decalogul, mi s-a transmis civilizat și metodic

Dar ce păcat că ascult doar ordine răstite,

În pruncia tribală am fost mereu învățată să răspund

La sunete de tobă, talangă, clopot, piatră.

Între blănuri de animal,

Încă plină de rămășițele facerii

Am țipat si tribul meu m-a ascultat.

După primul răcnet știam că o să-mi facă plăcere să ascult la urletul din altul.

A fost prima mea apariție,

Pe vremea când mama și tatăl suntem de fapt tot noi,

Iar strămoșii niște copii care ne-au scos în joacă ochii cu bățul pe maidanul junglei

Ne loveam și carnea creștea la loc mai fragedă și mai frumoasă,

Ne jupuiam pielea până la sânge,

Fără să ne pese că ne expunem vulnerabil.

Focul neinventat nu se stingea niciodată și nu te rănea

Țopăiam printre flăcări și ele ne învățau gemetele și cuvintele lumii

Limbile noastre au rămas roșii de când văpaia le-a alintat in armonia sunetului

În nopțile curate, care durau ani nemăsurabili,

Bărbații tratau totul în spirit de glumă

Iar femeile se luptau să scape de povara intuiției,

Care plana asupra vieții lor

Ca o transă premenstruala fără ieșire.

Am devenit în scurt timp una dintre acele femei

Ea este cea care îmi produce visele

Și căreia i-am închinat cândva un ritual.

Desigur, nu in viața asta,

Acum nu am datele necesare și nici inspirația de a le căuta unde trebuie,

Troglodita nu s-a îndurat să mi le insufle.

Era ritualul ei preferat și o suspectez

Că mi-a creat scenariile vieților doar ca să se salveze

Să creeze o conjunctură disperantă

Și să îmi explice apoi cu un rânjet triumfător

De ce era ea mai bună decât mine.

Am lăsat barca la mal

Întotdeauna o călătorie ca asta

Mă face să alerg desculță pe plajă câteva ore

Vreau să depășesc viteza cu care soarele se naște și apune

Tălpile mele sunt foarte rezistente

Ca și voința supraviețuitorilor.

022.742

Despre aceasta lucrare

Autor: Ancuta Morar
Tip: Poezie
Cuvinte: 456
Citire: 3 min
Versuri: 56
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ancuta Morar. “Călătorie în primordial.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ancuta-morar/poezie/14135044/calatorie-in-primordial

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

CS Carmen Sorescu✓10 ian. 2019

Un fel de epopee. Și cred că asta mi-a plăcut cel mai mult că nu te-ai oprit, că tot ai mai avut ceva de spus. Până la urmă de asta și era vorba, de o călătorie, cumva o întoarcere la o revoltă interioară. Un fel de strigăt. Ai ales bine locul, pe mare, să nu fii auzită. Prima strofă funcțioează foarte bine, este un prolog care deschide așteptări. Îmi place magia despre foc: Focul neinventat nu se stingea niciodată și nu te rănea. Deși pe marea asta te-ai încăpățânat să fii rațională, tot ai căzut în poezie la auzul sirenelor. Altădată astupă urechile mai bine. Stea.

AM Ancuta Morar✓10 ian. 2019

despre o călătorie perpetuă, de aceasta am simțit nevoia să nu se încheie, să dizolv energiile ei printr-o altă fugă, care este de fapt o nouă căutare. Mulțumesc tare mult pentru lectură și stea. Inițial peoemul a fost gândit ca o călătorie in utero, de aceea am ales ca punct de plecare marea, ca semn al unei nostalgii placentare. Treptat, s-a auzit undeva acel strigăt de revoltă, înlocuind pacea inițială, restul poeziei animându-se de la sine, luând o cu totul altă turnură.
Mulțumesc și vă mai aștept.