Sauvage

mă bandajez la cap cu o pădure exotică

din fauna ei îmi aleg cele mai frumoase

animale de sacrificiu în gândurile mele

altarul se macină rămân doar icnetele

de ritual ale băștinașilor să îmi înfunde

urechile să mă lipească și dezlipească

de mine neîncetat să mă purific și astfel

să nu mai împietresc în brațele comode

ale fotoliului în brațe străine departe de

pădurile care respiră în cerc și plouă

simultan în ambele lumi strâng rufele

mă așez pe cearșaf și mă înfășor într-un scutec sau într-un giulgiu mereu sfârșesc la persoana întâi și aștept să privesc

în față soarele puternic și grăbit

arunc în râu lecțiile zadarnice păstrez

numai un anume râs o anume sămânță

de fruct și timpul ăsta când totul se coace de la sine fără unități de măsură