CSCarmen Sorescu
Verificat@carmen-sorescu
Cluj Napoca
„Și germinam înlăuntrul lui încet-încet la fel ca o mare iubire.”
www.agonia.ro 2006
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Drăguță chircirea asta, pentru că așa mi se pare, că te-ai băgat într-un colț al ființei să nu te vadă nimeni și ai scris asta. Abordarea tehnică a poemului este inteligentă, denotă propoziții sparte-cioburi, nu mai spun de sincopele dintre versuri, menite parcă să spună, vreau să lipesc cioburile și nu le mai găsesc... frumos.
Primul ciob care mi-a plăcut:iluzia se păstrează în sticlele foarte adânci, cam cât căderile tale
Al doilea: repet ultimul sărut ca pe un salt mortal
Mai sunt și altele, de citit. Stea.
Primul ciob care mi-a plăcut:iluzia se păstrează în sticlele foarte adânci, cam cât căderile tale
Al doilea: repet ultimul sărut ca pe un salt mortal
Mai sunt și altele, de citit. Stea.
Pe textul:
„cioburi" de diana dumitraciuc
0 suflu
ContextFiecare cruce înălțată este un trup doborât - un truism căruia câtă vină i-aș găsi, pentru că știi și tu truismele trebuie camuflate în metafore care mai de care, îmi place cum izbește și paradoxal, trezește. Îmi place foarte mult cum sună și imaginea cinematografică pe care o deschide e cea bine știută, deși doborât aici vine în urma destinului, parcă! Am citi apoftegmele, foarte distractive, Monologul unui mort, iarăși interesant. Revenind la poem mă gândeam dacă în locul primului cuvânt cu care începe poemul: talent, ai fi folosit altceva, de exemplu: iubirea, sărăcia, tristețea, sunt sigură că ar fi fost neschimbat. Ai vrea să zici cu acest talent că poetul și-l poartă, de altfel frumos spus: lângă inimă rostogolindu-se pe dâmbul viselor, ca un Sisif neajutorat, revin să spun, poate că alt cuvânt ar schimba perspectiva, cel puțin a mea. Beția la rang de nemurire, faci dragoste cu întunericul și te gândești la lumină, excedent de suspine :) Stea.
Pe textul:
„Poem-crucișător" de Ionut Popa
0 suflu
ContextAm citit câteva texte din urmă și mi se par de evidențiat, voi lăsa semn aici doar pentru că e ultimul și nu pentru că celelalte nu ar merita. M-a izbit ortografia specială, care, cât de îngăduitoare aș fi, spun sincer, e în detrimentul poemului, pur și simplu îi taie din curgere. Eu una m-am oprit cumva încurcată și am reluat de câteva ori și nu ca să recitesc o metaforă ci ca să înțeleg ideea, prin urmare spun doar atât: se duce ritmul, se duce emoția, revino la ortografia clasică. Lăsând partea tehnică de-o parte, îmi place cum începe poemul, aerul rave, replicile și chiar dacă se vrea un poem fantastic: diavolul nu auzisese de moartea ta... tot timpul cititorul e adus/readus la cruda realitate: oraș/ epoca de aur/ comitetul central/ furnal/ primărie. Remarc: în urma ta universul strângea cu o cheie franceză val(oops)vele inimilor ce o luaseră razna. Stea. Sau mai bine velele inimilor... :)
Pe textul:
„chiar înainte ca diavolul să audă că am murit" de Constantin Rupa
0 suflu
ContextPoemul prinde forță după primele două strofe: tu ai crescut/ trup şi plămâni şi degete/ poate gheare şi aripi/ pe care nimeni nu le vede mişcând. Dar asta nu înseamnă că e de neglijat comparația: singurătate-fetus (care nu vrea să se nască). Apoi hrana, la fel, îmi place că nu contează dacă sunt mizerii sau nu, singurătatea chiar asta preferă de fapt, regurgitează mai bine zis, tot felul de cutii goale de conservă :) Stea.
Pe textul:
„tu locuieşti în mintea mea singurătate" de Anca Zubascu
0 suflu
ContextUn fel de epopee. Și cred că asta mi-a plăcut cel mai mult că nu te-ai oprit, că tot ai mai avut ceva de spus. Până la urmă de asta și era vorba, de o călătorie, cumva o întoarcere la o revoltă interioară. Un fel de strigăt. Ai ales bine locul, pe mare, să nu fii auzită. Prima strofă funcțioează foarte bine, este un prolog care deschide așteptări. Îmi place magia despre foc: Focul neinventat nu se stingea niciodată și nu te rănea. Deși pe marea asta te-ai încăpățânat să fii rațională, tot ai căzut în poezie la auzul sirenelor. Altădată astupă urechile mai bine. Stea.
Pe textul:
„Călătorie în primordial" de Ancuta Morar
0 suflu
Contextnonconformist poemul, frumos, merge apatic, dar sigur prin mine.mi-a placut mai ales:
cât diavol trebuie să înving până în zori
câte schimburi de noapte trebuie să fac
câte taxe am de plătit
câte peșteri de cuvioși călugări de exterminat
câte biserici Ți-au făcut
și nici una nu ține cu Tine
pana la urma din orice sens giratoriu se poate iesi daca dati semnal corect daca nu ramai acolo lovit pana vine politia si spune care a fost mai aproape de bordura este nevinovat, da, chiar asa spune, poate face si un poem, daca il mai retii putin:)
cât diavol trebuie să înving până în zori
câte schimburi de noapte trebuie să fac
câte taxe am de plătit
câte peșteri de cuvioși călugări de exterminat
câte biserici Ți-au făcut
și nici una nu ține cu Tine
pana la urma din orice sens giratoriu se poate iesi daca dati semnal corect daca nu ramai acolo lovit pana vine politia si spune care a fost mai aproape de bordura este nevinovat, da, chiar asa spune, poate face si un poem, daca il mai retii putin:)
Pe textul:
„Sens giratoriu" de Stefan Doru Dancus
0 suflu
ContextNici nu știam de far, a apărut acum o săptămână exact în momentul când scriam poemul, mi-am dat seama de el și spre cine se îndreaptă, scriam și nu mă lasă, îmi arăta mereu direcția, spre pământ și pământul era el chiar lângă mine...Mulțumesc pentru stea!
Pe textul:
„Farul interior" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextO proză scurta scrisă ireproșabil, un fragment de viață. Un fragment de viață cu bune și rele cum are fiecare om, numai că atunci când punem pe hârtie povestea, ea devine centrul universului.
Ningea! Cu niște fulgi mari ca niște promisiuni dumnezeiești!-un strop de metaforă într-o lume plină de defecte ale unor personaje care se agață de scriitoare din dorința avidă de a fi puse pe hârtie cu orice risc. În final întrebarea esențială: ce sunt eu? la scara acestor întâmplări....întrebare care va rămâne fără răspuns oricâte povești am trăi sau am inventa pe hârtie...aici rămâne timpul acordat scrisului ca o retrăire, ca o vindecare...Stea.
Ningea! Cu niște fulgi mari ca niște promisiuni dumnezeiești!-un strop de metaforă într-o lume plină de defecte ale unor personaje care se agață de scriitoare din dorința avidă de a fi puse pe hârtie cu orice risc. În final întrebarea esențială: ce sunt eu? la scara acestor întâmplări....întrebare care va rămâne fără răspuns oricâte povești am trăi sau am inventa pe hârtie...aici rămâne timpul acordat scrisului ca o retrăire, ca o vindecare...Stea.
Pe textul:
„Dialoguri cu Anne " de sophia elisa coreli
0 suflu
ContextCe-ar putea să ne mai apropie? Un poem complicat, cumva pe straturi sau planuri, imagini compuse, aparent separate, dar care duc în același loc. Un poem ca o bifurcație, în care oricând o poți lua pe o pista falsă. Bordura se strânge în mine, un fel de bordura se termina la mine, drumul...orice ar fi...Mi-a plăcut. Stea.
Pe textul:
„ Au rămas ziduri " de Cristina Sirion
0 suflu
ContextMultumesc, da, zaua lipsa....ma bucur că ai remarcat-o!!!
Pe textul:
„Suum cuique" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextAlexandra, Mulțumesc pentru citire și apreciere, da, povești din întuneric...așa cum spui...
Pe textul:
„Întâmplări dinăuntru" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextCel mai mult mi-a plăcut: tu care porți în mine labirinturi/ piramide, apoi: eu m-am născut odată cu macii, și nu ademenesc melancolii.
Nu vreau să ciuntesc poemul cu aceste exemple, însă nu m-am putut abține să nu le scot în evidență. Da, este bine de evitat să pronunțăm cuvântul noi, pentru că până la urmă acest cuvânt e doar gramatical, pentru a ne facilita mental deosebirele de singular și plural, în realitatea palpabilă el nu există, e un cuvânt care stă în aer și roiește, ceva abstract :) și cu asta voiam să spun de fapt: să nu ne bazăm pe cuvântul noi. Mi-a plăcut această subliniere. Stea.
Nu vreau să ciuntesc poemul cu aceste exemple, însă nu m-am putut abține să nu le scot în evidență. Da, este bine de evitat să pronunțăm cuvântul noi, pentru că până la urmă acest cuvânt e doar gramatical, pentru a ne facilita mental deosebirele de singular și plural, în realitatea palpabilă el nu există, e un cuvânt care stă în aer și roiește, ceva abstract :) și cu asta voiam să spun de fapt: să nu ne bazăm pe cuvântul noi. Mi-a plăcut această subliniere. Stea.
Pe textul:
„poem securizat cu parolă" de silvia caloianu
0 suflu
ContextÎnceputul este destul de bukowskian, dar surprinde. Cine s-ar fi așteptat la șarpele acela care are de-a face cu moartea, cu nemurirea. Același stil minimalist încărcat de metaforă face ca puținele cuvinte să ia turnura poeziei. Și pentru că acest gen de poem nu se explică, nu se explică prin esența lui metaforică, revelația și-o trăiește fiecare cititor în parte și o savurează, îți voi spune doar atât: nu te mai opri din scris când ai o idee originală.Stea.
Pe textul:
„Căsuță pentru păsări" de Paul Alex
0 suflu
ContextDeși nu sunt amatoare de poeme minimaliste cât de inedite ar fi, așa cum e prima strofă de aici, recunosc că textul e poem, dar după mine aș mai fi scris cel puțin tot pe atât, dă senzția că l-ai stins voit prea devreme, poemul ar mai fi ars, lasă-l să vezi unde se duce. Foarte frumos, însă îți voi da stea la celălalt pentru că nu am voie două stele pentru același autor deodată, aici ai deja 3 :)
Pe textul:
„Uimire" de Paul Alex
0 suflu
ContextDacă schimbi forma poate ieși un poem fără nicio problemă, dar și în forma prezentată la categoria personale nu este un mesaj obișnuit ci unul artistic.
Fraza pe care o voi cita este de poveste:
Asemeni fluturilor care, de teamă să nu le ude roua polenul de pe aripi, se trezesc mai târziu, pierzând o bună parte din răsărit.
Știu și eu niște fluturi cărora le plac răsăriturile...dar nu ai specificat care răsărit, se subînțelege de soare, dar poate fi și răsărit de om :)
Da, dezlegarea la îngeri ar trebui să fie non-stop, dar e vina noastră că alegem doar anumite momente sau locuri când avem nevoie de serviciile lor :) Stea.
Fraza pe care o voi cita este de poveste:
Asemeni fluturilor care, de teamă să nu le ude roua polenul de pe aripi, se trezesc mai târziu, pierzând o bună parte din răsărit.
Știu și eu niște fluturi cărora le plac răsăriturile...dar nu ai specificat care răsărit, se subînțelege de soare, dar poate fi și răsărit de om :)
Da, dezlegarea la îngeri ar trebui să fie non-stop, dar e vina noastră că alegem doar anumite momente sau locuri când avem nevoie de serviciile lor :) Stea.
Pe textul:
„Dezlegare la îngeri" de Roman Anamaria
0 suflu
ContextUn fel de simplitate și nu prea, aparența cuvintelor, să spun mici, au efect neașteptat prin mâna ta. Ca și cum încă mai avem prezența fetiței acolo care se exprimă pe măsura vârstei și când nu te mai aștepti aparea femeia din ea. A ieșit o povestioară de luat în seamă. Îmi place transpunearea/personificarea:
eram o pasăre neagră,
ciuguleam gloanțe oarbe,
apoi revenirea la realitate:
eram fiică iubitoare,
ucideam
orice fel de moarte.
Stea.
eram o pasăre neagră,
ciuguleam gloanțe oarbe,
apoi revenirea la realitate:
eram fiică iubitoare,
ucideam
orice fel de moarte.
Stea.
Pe textul:
„tăietori de lemne " de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextPoemul e conceput bine și cel mai mult îmi place că nu spui explicit și cu fiecare rând descoperim acel fel de dragoste.
Undeva la mijloc e puritatea poeziei, sclipirea de care poemul avea nevoie:
voi trăi într-o zi bucuria de a părea atât de subțire
încât să-ți trec prin cercurile respirației
desăvârșită acrobație a supunerii
Diminutivul clopoței taie din profunzime, mai ales asociat cu turme, care presupune ceva masiv, puternic. Stea.
Undeva la mijloc e puritatea poeziei, sclipirea de care poemul avea nevoie:
voi trăi într-o zi bucuria de a părea atât de subțire
încât să-ți trec prin cercurile respirației
desăvârșită acrobație a supunerii
Diminutivul clopoței taie din profunzime, mai ales asociat cu turme, care presupune ceva masiv, puternic. Stea.
Pe textul:
„acest fel de dragoste" de enea gela
Recomandat0 suflu
ContextMulțumesc pentru citire și mai ales pentru observațiile pertinente.
Pe textul:
„Măști și convulsii" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextPermisiv, poetic... Mulțumesc Ana, o zi bună.
Pe textul:
„Măști și convulsii" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextNicolae Diaconescu, Recunosc e un text detașat, artistic, creație literară ci nu ceea ce simt. Mulțumesc pentru comentariu.
Pe textul:
„Cândva" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
Context