Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

(pseudo)adversităţi

file de jurnal afectiv

2 min lectură·
Mediu
sentimentele pe care le-am repetat ziua toată
nebunii încă lucizi în deznădăjdea lor de-a nu rămâne goi
în viitorul apropiat ca-ntr-un trecut redifuzat online
!fatalişti, doar obiectivi am zis:
iubirea nu trebuie să plece de lângă moarte
cum pasărea se cuvine să rămână a aceluiaşi habitat
va fi treaba ornitologilor existenţialişti „ce şi cum”
negru pe alb şcolari conştiincioşi vor da un sens
excepţiei de la regulă... fenomenelor inexplicabile
ca de pildă mişcarea aceasta de rotaţie contra omului
!aşadar, ne vom mulţumi cu lumină parţială
cu lămpi pe gaz împingând realitatea într-o cutie de chibrituri
înseraţi şi lacomi vom staţiona la aceeaşi pagină
ploile vor striga seceta în spaima lor de-a nu se stinge singure
aberaţiile îşi vor face loc în normalitate
am repetat... am repetat... în plină libertate
îmbrăcaţi fiecare în cămaşa de forţă a celuilalt
într-un fel de grădină / pe o şosea / la intersecţia cărnii cu sinele
în prag uitam totul
această agonie... acest extaz... această agonie...
eul meu crescând uriaş din marele fratricid
eul tău afirmându-se pe seama zbaterii mele
nu se ştie cât de matematic... cât de moral
se derulau lucrurile
!era
lumea noastră închizându-ne... limitându-ne
la instinctul de supravieţuitori
fără minima conştiinţă a păcatului... a erorii
unica etică... acest amestec sordid mimând sublimul
în ochii celui blestemat constant la stadiul de noviciat
!nicio memorie umană aptă să conserve cosmosul
înclinaţia lui spre Divinitate
[şi totuşi!] spre dimineaţă
ne vom intra impecabil în roluri
022807
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
240
Citire
2 min
Versuri
34
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “(pseudo)adversităţi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14137750/pseudoadversitati

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@carmen-sorescuCS
Distincție acordată
Carmen Sorescu
În primul rând, ca părere generală despre întreg poemul, îmi place că are forță, nimic nu se lasă intimidat, nimic nu este ezitant. Poemul parcă are o țintă încă din primul vers, cumva urmărește prada ca un bun vânător încă de la început, iar la final, evident, pleacă împăcat cu hrană pentru o zi. Extrag din poem versurile:

iubirea nu trebuie să plece de lângă moarte

cu lămpi pe gaz împingând realitatea într-o cutie de chibrituri
înseraţi şi lacomi vom staţiona la aceeaşi pagină

Aceste sclipiri chiar fac din poem o lampă în noapte, pe care, desigur, îl vezi exact datorită scânteilor din el. Stea.
0
@daniela-luminita-teleoacaDT
... altfel, un text, cred, despre ceea ce noi, oamenii, suntem vs. ceea ce tot noi, oamenii, am fi putut să fim. Destul de probabil, o ratare cu brio a „înclinației spre Divinitate”.

Gândurile mele luminoase, D.
0