***

este frumos ce scrii, dar mai slăbuț de cum erai atunci cînd te-am citit ultima oară. începînd chiar cu absența titlului, ceea ce mi se păare o neasumare și o neseriozitate și într un fel, lipsă de inspirație. este regăsibilă la tine faza cu deshidratarea, vezi să nu devii repetitivă foarte. neadecvat complet atributivul ce ține de perversitate. strofa a doua e mai bună, deși are momente în plus, cum ar fi plimbatul nopții pe spate. ce mi-a plăcut este efectul pe care îl dă cîinele ucigaș și asocierea pe care o faci acolo. printre altele, salut, și bafta mai departe în ale poeziei, și în ale scrisului în genere. îmi plăcea de tine cînd scriai mai variat. te la o vreme, te-ai monotonizat pe poezii de dragoste, ceea ce nu știu cît e de bine sau rău. dacă e să zicem că ți-ai ales specialitatea, e de bine.
ne mai auzim,
ec

... pentru că am înțeles, mult prea personală interpretarea mea pentru a o reda aici. Dar fiziologia iubirii versus alchimia ei, e o metaforă universal valabilă. Finalul nu e înfrângere, ci deconstrucție săvârșită, așteptând un nou început, pentru că cimitirul e mitic-arheologic (mamuți), așteaptă descoperirea.

Ai un typo la \"cu mâna te necunoscută\"?

ecaterina,
titlul nu a fost un inconveniet pentru restul cititorilor, dupa cum observi, numarul afisarilor e dublu fata de poemele tale care au titlu.
victor,
de ce interpretarea ta a fost mult prea personala ca sa o redai? era binevenita, acum ma faci sa ma gandesc la tot felul de subterfugii:)da, asa e cimitirul astepata un arheolog:). multumesc si pentru tipo.
mcm

aici gasesc un poem in sine, si agresiv si trist, poate nostalgic, o constatare rea care, apropo, iti roade umarul. :-)
\"mă pândește precum câinele dingo înfometat
să ucidă doar din plăcere
și să tăvălească prin nisip inima deja uscată
până la urmă mi-am dat seama
și eu sunt la fel de întunecată
și plină de țurțuri
în mine zac oase de mamuți\"


andrei t

umarul ros,e licenta ta.
da, erau 2 poeme, unul cu iubirea pentru tine e ceva fiziologic si inca unul cu intunericul pe spate, le-am combinat cat de cat.
mcm

Sa-i zicem despicarea iubirii...
un fel de sarut brancusian, pietros si rotunjit intr-o strangere, un inel de brate, linia care taie un cerc prin doua raze legate de un punct... mereu acelasi!

El = posesiv/crud/ salbatic...\"până golești tot\"

Ea/poeta... firava si dragalasa?.... nesigura si ispititoare ... dar inchisa, mereu inchisa... trecuta prin spaimele iubirilor naruitoare!

Concluzia fireasca:

\"până la urmă mi-am dat seama
și eu sunt la fel de întunecată
și plină de țurțuri
în mine zac oase de mamuți\"

interesanta viziunea ta cu poarta sarutului, doua entitati diferite, cum vede el, cum vedea ea iubirea.
el, asa cum spui, este crud, tr sa invete sa fie mai bun.
ea, asa cum spui, desi as zice personajul din poem, poate fi dragalasa, dar ea/poeta, deloc. dar spaimele de care vb, da, naruitoare, castele de nisip mereu si mereu.
mcm

e doar o presupunere, intelegerea in sens \"fiziologic\" , a iubirii ;ceea ce acuza eul iubitului, lipsa unei afectiuni dincolo de trup, e dovada motivatiei poetice aici. iubitul , care poarta masca unui caine dingo , este urmarit de \"o iscoada perversa\", lucru acceptat si motivat prin ultimul vers \"in mine zac oase de mamut\". in ultimul vers, in opinia mea, \"zace\" firescul, ceea ce e dat de la natura, o idee metaforica a ceea ce reprezinta ADN-ul.

presupunere poate fi in mod firesc, dar in cazul de fata, iubirea e ceva fiziologic, da, pare un nonsens, dar asa e, o cana cu apa, daca nu e bauta in secunda in care setea stapaneste mintea, se nasc tot felul de bizarerii, iluzii optice, ca in desert cand din cauza deshidratarii apar fete morgane si diverse scenarii pe cele mai stupide teme, adica halucinatii.
multumesc si te mai astept. bine ai venit pe pagina mea.
mcm