În seara asta am să dorm la tine

poemele tale imi confera un confort psihic special, acumularai de stadii agrebile, complexe. expuneri armonioase, imagini cu o structura color, un poet pe gustul meu, echilibrat, fara aglomerari inutile, cu un spectru al limbajului vast, ocupand un spatiu aparte

Este adevărat că nu se leagă toate așa cum ar trebui, dar un astfel de poem în care vezi \"inima mi-o port ca o raniță, uneori rămân fără ea\" nu poate să treacă neobservat.

sorin,
structura e color, cateodata sunt ca o iedera, ma agat de prea multe lucruri deodata,spatiul e aparte,pentru ca e locuit doar de mine.
vasile,
uf, iar am trecut testul, ma bucur ca ti-a placut versul citat. pentru cititor e greu uneori de inteles, dar toate versurile mele au legatura intre ele, in seara asta ma duc la iubitul meu, se spune in poem, ideea este ca pana la el, chiar am un desert la propriu de trecut si chiar o mie de ani, pentru ca probabil nu voi ajunge niciodata decat pe google earth.
mcm

ghearele înfipte în spate să nu lase piedici nu îmi pasă

prin vene-mi curg călători neștiuți

inima mi-o port
ca pe-o raniță, uneori rămân fără ea (pt versurile astea meritai o stea)...

sunt si cateva versuri (totusi se integreaza bine in povestea din poemul tau) care, dupa parerea mea, ar mai trebui prelucrate putin. dar ti le zic doar tie in particular, sa nu stie dujmanul care-s pct tale slabe :D

Inima purtată ca o raniță îmi dă senzația de soldat într-o luptă fără victorii sau de turist abătut în cele mai arzătoare puncte de pe hartă.
Furișare prin iarbă, spațiul larg al deșertului și pașii care nu lasă urme pot contura și o raniță vânătorească.
Soldat, turist, vânător ... în toate cazurile \"până la oază mai sunt o mie de ani\".

cand spun hot, nu ma refer la un hot obisnuit si la un iubit care ma fura in soapta, pls, spune punctele slabe.
mcm

da,e o ranita de soldat, pregatita mereu de drum, de razboi.
mcm