Poezie
Am fost nemuritori
1 min lectură·
Mediu
Dizolv drumul plin de nisip și-l arunc într-o clepsidră
Mi-e rușine că ți-am dat împrumut plecările, sosirile
Acum, uite ce ai făcut, ai naufragiat printre degetele mele
Care nu te pot ține, nu te pot ajuta și nu mai poți recăpăta
Mai nimic din țărmul ce-l inventasei aseară pe când
Încercai să mori și nu reușeai din pricina vântului
Ești un ostatic infirm de libertate, nicio coajă de pâine
Nu te-ar tulbura din golul ca un cerc în care vrei să intri
Ce am să mai simt sub picioare spre casă mergând?
Am fost nemuritori și nu am știut, mi-e rușine că ți-am
Dat împrumut plecările, sosirile, acum aș fi trăit din ele.
012.173
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Am fost nemuritori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/245912/am-fost-nemuritoriComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Poate renunți la majuscule și la repetiția \"ți-am
dat împrumut plecările, sosirile\". Sunt un picuț deranjante. Cu toate astea, ce-mi place îmi place: \"ai naufragiat printre degetele mele\" (gând care se poate lipsi, de altfel, de explicația ce-l urmează: \"care nu te pot ține\"), \"nicio coajă de pâine/nu te-ar tulbura din golul ca un cerc în care vrei să intri\".
Mai revin,
Aur.