Ia-ți doza de iubire

Pasiune și artă de a cânta cu voce otrăvită. Poezie vie, percutantă, imagini ca niște plante cățărătoare ce cotropesc cititorii. Sugerez doar să arunci primul vers, cam banal: \"uite-mă, ce amară sunt\".
Cu stimă, tama

tamara,
am scos versul cu pricina, era oarecum introductiv, dar l-am eliminat era perimat.
mcm

Un plânset toxic, o otravă ce duce spre inimă, un dualism profund ( eu sunt de sus, tu ești de jos) - un poem de dragote cu note verzi-uscate. nu trebuia să scoți versul, arată că nu ai coloana vertebrală, s-o fi intoxicat și ea?

mihail, calmeaza-te, daca tu de regula nu-mi intelegi poeziile nu te mai obosi sa lasi comentarii ironice pe langa text.daca vrei sa imi atragi atentia supra ta alege alta modalitate.
mcm

Epistolă
Chiar dacă sunt otravă, n-am să te ucid.
Cometă de-am să cad, nu te voi arde.
Te voi atrage-n galbene scrisori
La umbra jurămintelor călcate,
Zarul inimii să aleagă:
Dragostea cine s-o țină,
Șarpe la sân.

Am încercat să ofer o altă cale cuvintelor tale, și, iată unde am ajuns!

nu numai tu esti nociva si toxica. am si eu intr-o poezie, parca nud se chema, ceva asemanator, asa ca ma consinder imun. si totusi poema mi-a placut asa ca se pare ca nu exista imunitate perfecta, ca in finalul tecstului...

vasile,
mi-a placut ce ai scris dar mai bine faceai o parodie si radeai putin de mine sa ma mai trezesti din ameteala asta.
te pup
mcm

leonard,
azi sunt toxica/radioactiva/emit niste unde nocive.
fa-ti un camp de forta/un scut ca in star treck sa nu te contaminezi, fiindca totusi daca ai lasat mesaj te-a cam prins otrava.te mai astept,
mcm

Din versuri virulente se conturează, în accepția mea, o răzbunare ce ia fizionomia otrăvii servită sub forma licorii iubirii punitive.
Plângi ‘cu inima în mâini’, însă și cu sabia poetică a răzvrătirii deasupra capului iubitului, nu te complaci în suferință și dezolare.

razvan,
asa e, ai vazut exact. nu e suferinta sau nu e numai atata e si pedeapsa.
te mai astept,
mcm

Aici parca ai sta de vorba cu Zarathustra. Grabita, il chemi din muntele initierii si-i oferi ce ai mai bun... otrava scrisorilor galbene

ești tulbure ca un râu ce-ți spală pielea
crăpată de secetă

uite-mă, ce albastră sunt, ce toxică
sunt o hrană pentru zei
dar tu ești pământean și tangibil
zarul aruncat nu decide care dintre noi
va muri, ia-ți doza de iubire
și coboară din munți

Foarte frumoasa imaginea: ești tulbure ca un râu ce-ți spală pielea crăpată de secetă

Poate nu te-ai gandit chiar la marele ratacit, poate te-ai jucat cu otrava. M-as fi jucat cu verdele si galbenul. In combinatii potrivite ai toate nuantele de albastru

Carmen,

Cu tot respectul pentru trairile tale poetice, tutusi doza in zilele noastre nu te mai duce cu gandul decat la un singur lucru: la BERE! Iar daca la inceputul poeziei e adevarat ca mai era un vers: sunt amara, lucrurile se limpezesc cu totul. Berea e curata otrava spun unii (mai ales ca ingrasa), asa ca se leaga, iar astea sunt chiar simptomele unei intoxicatii alcolice cu bere: vei adormi cu inima lemnoasă, plină de carii
ești tulbure ca un râu ce-ți spală pielea
crăpată de secetă

Stiu ca sunt zile foarte calduroase, asa ca o poezie care vorbeste de bere pica bine.
Bafta!

ioan-mircea,
la fiecare din comentariile tale gasesc o noua fata a poeziei chiar si a mea pe care nu o stiu dar o descoperi tu, ai un talent de psiholog f fin, deosebit, de a vedea printre randuri, spun asta pt ca nu e prima oara.
te mai astept, te mai astept
mcm

totusi, respectiv alcoolice

horia,
:):):) e bine ca am trezit in tine sentimentul racoririi, nu conteaza, berea ar putea fi un remediu.:):):)mi-a placut comparatia. te pup,
mcm