Poezie
Ce-ar fi să ne luăm de mână
2 min lectură·
Mediu
Și să hrănim animalele din noi, să le hrănim din palmele
Arse de hârtie, să le scoatem din mlaștinile minții aici pe foi
Animalele acelea dezbrăcate de orice urmă de umaniate
Desculțe, albe care știu doar să sune a gol când se ating între ele
Ca niște pahare de cristal pe care numai de zile mari
Le umplem cu te miri ce licori, dihănii apărute din senin
Ce-ar fi să mergem pe marginea pădurii, pe marginea vieții
La o aruncătură de moarte, să ne întindem după ea
Ca după o cracă cu caise coapte, să mușcăm pe săturate
Să nu ne îngrijoreze că dincolo e viață, rai, noi să ne luăm partea
Aici pe lumea asta, ce-ar fi să ieșim în acest câmp deschis și să ne lăsăm ochiți
La 14 ani am scos fetița din mine și am lăsat-o singură acasă
În papucii mamei cu două numere mai mari și am plecat la liceu
Poate că și viața e cu câteva numere mai mare, roade, face răni
E bine să avem mereu un bandaj la noi pentru poeziile
Care ies din tălpi, ce urme mai clare vrei, dacă nu de noroi
De fapt, poezia nu se formulează în cuvinte, aceia care o fac
Expulzează numai resturile unei stări, iar aceste rămășițe
Nu trebuie interpretate ca firimituri, gunoaie, ci, mai degrabă
Ca lumina fulgerului. Tonitrum – după sunet.
În corp are loc zgomotul iar pe foi se duce urma lui
Ce-ar fi să scriem mereu și să nu mai murim niciodată
053.139
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 251
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Ce-ar fi să ne luăm de mână .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14165867/ce-ar-fi-sa-ne-luam-de-manaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCDistincție acordată
animale mici, câmp deschis, bandaj, vibrație.
ai scris frumos si o stii.
si ai zis bine: poezia nu se formulează in cuvinte.
Felicitări!
ai scris frumos si o stii.
si ai zis bine: poezia nu se formulează in cuvinte.
Felicitări!
0
CSȘtefan, da, ultima strofă este explicativă, așa am simțit. Mulțumesc pentru părere.
Dorin, tot felul de... ultimul vers era: ce-ar fi să ne luăm de mâna și să nu mai murim niciodată, dar l-am schimbat când am postat :) Mulțumesc pentru stea.
Dorin, tot felul de... ultimul vers era: ce-ar fi să ne luăm de mâna și să nu mai murim niciodată, dar l-am schimbat când am postat :) Mulțumesc pentru stea.
0
NCDistincție acordată
Poate ne-am plictisi dacă am fi eterni și ne-am cere singuri dreptul la moarte. Dar poemul e frumos, ”fetița aceea” a învățat să scrie fără cuvinte doar cu inima,
căci acolo e locul unde se întâmplă multe iar pe foi curge viața ca un tunet, urme clare pentru poeziile care ies din tălpi și merg pe un câmp deschis, la o aruncătura de moarte. Luminez să se vadă de departe.
căci acolo e locul unde se întâmplă multe iar pe foi curge viața ca un tunet, urme clare pentru poeziile care ies din tălpi și merg pe un câmp deschis, la o aruncătura de moarte. Luminez să se vadă de departe.
0
CSNuta, cine știe cum ar fi gestionat oamenii nemurirea, ce planuri, ce idei, nu m-am gândit la asta niciodată, în poem a apărut de la sine :) Mulțumesc pentru stea.
0
reuşiţi să redaţi imagini inconfundabile
luându-vă de mână cu poezia,
pe alocuri apare prozaicul
dar fără să strice liricul
ci să-l adâncească...
Sincere felicitări!