Poezie
Legea lui Lenz
1 min lectură·
Mediu
mi-ar fi plăcut să nu fi existat foi albe
universul ar fi fost mai mic iar tu mai ușor de cuprins
acum mă pierd pe acest drum febril al golgotei
soldați, leproși, cerșetori cu mâinile întinse
nu cer nimic, dimpotrivă oferă amintiri
viața și moartea la prețuri derizorii
îmi pot lua din orice colț aceste tinichele
contemplu pe marginea paginii precum pe marginea mării
sărat nu e gustul aerului ci sărat e gustul tău după
ce ai înotat în mine, ai pielea arsă de iubire
ridurile nu se mai cunosc, liniile din palmă au dispărut
netedă nu e doar ea ci dintr-o dată și acest drum febril al golgotei
care știu unde duce, știu unde duce, văd tot mai bine
foia albă e un luciu deasupra apei în care mă pot arunca
în acest loc unde toți suntem copiii aceluiași om
unde nu avem mame diferite și nici tați cu alte nume
aici unde acele ceasului se dau peste cap de la sine
la fel Nordul cu Sudul, ziua cu noaptea, eu cu tine
aici unde sângele curge dinspre hârtie spre inimă
mi-ar fi plăcut să nu fi existat foi albe
ar fi fost lumină mereu
001.455
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 196
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Legea lui Lenz.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14175973/legea-lui-lenzComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.